marți, 4 septembrie 2007

Sexualitatea Barbatilor..la TVM

1. Sunt paraplegic din cauza unei leziuni vertebrale. Voi putea in continuare sa am o viata sexuala?
Cand cineva pune aceasta intrebare, sunt cateva aspecte care trebuie clarificate. Bineinteles ca doriti sa stiti daca puteti avea o viata sexuala din punct de vedere fizic. Un alt aspect este – pot sa gasesc un partener? Voi mai fi considerat atractiv? Raspunsul este da la toate aceste intrebari.
In primul rand, in ceea ce priveste atragerea sau pastrarea unui partener, problema cheie este modul in care va vedeti pe voi insiva, daca va simtiti bine cu propriul corp. Ganditi-va de ce fel de persoane sunteti atras. Probabil ca nu va atrag persoanele nemultumite de propria persoana, persoanele care se desconsidera sau sunt deprimate.
Este de asteptat ca o perioada imediat dupa accident sa fiti deprimat, dar depresia cronica nu este o caracteristica personala foarte atractiva. Pentru noi, ca persoane cu TVM este important sa ne gandim la modalitatile in care putem sa ne recastigam stima de sine, o imagine pozitiva despre noi insine, si sa proiectam aceasta imagine asupra celor din jurul nostru, pentru ca ei sa ne perceapa interesanti, atractivi, inclusiv din punct de vedere sexual.
Bineinteles ca dizabilitatea fizica poate sa va diferentieze de celelalte persoane pe care le intalniti. Am intalnit o multitudine de reactii din partea persoanelor fara dizabilitati. La fiecare capat al spectrului exista doua tipuri opuse de reactii. Unele persoane sunt atrase de utilizatorii de scaun rulant din cauza dizabilitatii lor; altele simt un asemenea grad de disconfort in prezenta dizabilitatii fizice incat refuza orice fel de relati cu persoana cu dizabilitate. Din fericire, ambele grupuri sunt minoritare. Majoritatea persoanelor simt o oarecare reticienta din pricina dizabilitatii, dar sunt dispuse sa treaca peste aceasta pentru a cunoaste mai bine persoana cu TVM. Consider ca este responsabilitatea persoanei cu dizabilitate sa incerce sa faca in asa fel incat persoana fara dizabilitate sa se simta confortabil in preajma sa, pentru a se putea cunoaste mai bine.
2. Odata ce am gasit acel partener si acea relatie pe care o caut, voi putea avea o relatie sexuala?
Da, bineinteles ca puteti. Optiunile si tehnicile folosite pot fi diferite din cauza tipului de leziune si a lipsei de sensibilitate a organelor sexuale. S-ar putea sa intampinati dificultati in a avea erectia pe care o doriti sau a mentine erectia de-a lungul actului sexual. De aceea trebuie sa invatati mai multe despre propriul corp si cum functioneaza acesta; puteti invata despre tehnicile care functioneaza pentru dumneavoastra de unul singur, cu partenerul, vorbind cu un consilier la spital sau citind carti despre acest subiect. Puteti descoperi tehnicile si pozitiile satisfacatoare sexual pentru dumneavoastra si partener prin experimentare si comunicare.
3. Totusi, unde pot sa imi gasesc un partener?
Nu exista un secret anume pentru a gasi un partener. Aceasta era in aceeasi masura o problema cand nu aveati dizabilitatea si cautati un partener. Si atunci mergeati la cluburi, va faceati prieteni la locul de munca sau in scoala, faceati parte din diverse grupuri etc?
Aceste optiuni sunt si acum valabile. Depinde de cum va simtiti in mediile respective; unde va simtiti cel mai confortabil? Este bine sa cunoasteti oamenii de la egal la egal. Barurile sunt locuri unde oamenii interactioneaza la nivel fizic, comparandu-si corpurile. Un lucru de care trebuie sa fiti constienti este modificarea semnificativa a corpului vostru dupa accident, si faptul ca exista oameni care vor avea mai multe dificultati in a va considera persoane obisnuite. Totusi exista multe persoane cu dizabilitati care se simt foarte bine in acest fel de baruri, unde au reusit sa stabileasca intalniri si sa formeze relatii.
Un cunoscut care face consiliere sexuala si care este el insusi tetraplegic, raspunde la intrebarea privind gasirea unui partener spunand ca el gaseste parteneri oriunde ar fi. Este activ si implicat si este mereu disponibil sa cunoasca oameni. Intotdeauna se ofera sa se implice pentru a cunoaste alte persoane, atat din punct de vedere social cat si sexual uneori, indiferent de mediul in care se afla.
4. Cum procedez si cum explic partenerei prezenta sondei, sacului urinar sau a altor echipamente?
Reactia initiala este de a pastra secretul privind acest subiect, a-l ascunde sau a amana explicatiile privind folosirea sondei sau sacului urinar si a lipsei controlului total asupra vezicii si eventual al sfincterelor pana in ultimul moment. Noi credem ca este mult mai usor pe termen lung sa explicati lucrurile intr-un mod simplu, cat mai devreme posibil in cadrul relatiei, poate chiar atunci cand discutati despre traumatismul vertebral. Explicatiile privind mictiunea si defecatia sunt mai dificile, in special pentru acele persoane care tocmai au suferit accidentul. Dar veti constata ca persoanele fara dizabilitati sunt in general mult mai deschise in aceasta privinta decat ne-am astepta. Intotdeauna suntem mai severi cu noi insine decat ar trebui. Dar sugeram sa va informati partenera cu privire la aceste aspecte cat mai devreme posibil in relatie, si nu inaintea actului sexual.
5. Va putea partenera mea sa treaca peste accidente vezicale sau de defecatie?
Aceia dintre noi care au avut un traumatism vertebral petrec mult timp gandindu-se la aceasta problema. Inca o data, suntem mai severi cu noi insine decat cei din jurul nostru. Ceilalti sunt mai deschisi si dispusi sa treaca peste momentele dificile decat ne asteptam noi sa fie. Exemplul clasic este acela al unui bun prieten care, la una din primele intalniri, era in masina cu prietena sa. Dupa o vreme, lucrurile s-au infierbantat. Dintr-o data, el a avut un accident intestinal. A incremenit rusinat. Nu stia ce sa spuna, ce sa faca, si cum sa ii explice partenerei ce se intamplase. Nu putea decat sa se balbaie rusinat. In final, ea a spus „in sfarsit, ai putea macar sa deschizi un geam”. Cele doua persoane au continuat sa se intalneasca si sunt casatoriti de mai multi ani, avand si doi copii. In ciuda faptului ca nu ne imaginam ca se poate trece peste o astfel de situatie, majoritatea persoanelor sunt foarte deschise fata de noi si fata de aceste probleme. Viata poate merge inainte si relatiile pot continua chiar si dupa o asemenea intamplare.
6. Va ramane sotia mea alaturi de mine dupa accident?
Aceasta este o intrebare importanta pentru multe persoane. De-a lungul anilor s-a constatat ca in casatoriile in care partenerii au abilitatea de a solutiona problemele, in cuplurile care comunica deschis inainte de accident, si care lucreaza impreuna pentru a rezolva problemele aparute – fie ele financiare, sexuale, de familie, legislative, legate de copii, etc. – daca aceste probleme au fost solutionate cu succes inaintea accidentului, este foarte probabil ca veti putea trece si peste aceasta noua problema care, fiind asa de importanta, nu poate fi negata.
S-a constatat de asemenea ca acele casatorii in care existau probleme inainte de accident sunt mai vulnerabile la despartire. Este important ca daca va identificati cu cea de a doua categorie, sa realizati urgenta nevoii de a comunica cu partenera voastra. S-ar putea sa fie nevoie sa dezvoltati moduri de comunicare potrivite, sa abordati un consilier, asistent social sau psiholog al spitalului, sau sa solicitati sprijinul comunitatii in rezolvarea problemelor cuplului dumneavoastra.
7. Cum pot sa procedez daca erectia dupa traumatismul vertebral nu este atat de satisfacatoare cum as dori, sau cum ar dori partenera mea?
Daca abilitatea de a avea o erectie completa este importanta pentru dumneavoastra, si daca alte tehnici alternative sexuale in afara de raportul sexual vaginal nu sunt satisfacatoare, trebuie sa stiti ca exista si alte optiuni pentru a inlocui abilitatea erectila pierduta. Cele doua metode principale folosite in ziua de azi sunt implantarea chirurgicala a unei poteze in penis, sau injectarea de substante in penis pentru stimularea erectiei.
Protezele penile exista de multi ani, existand trei tipuri: bare de silicon solide, care dau o semi-erectie permanenta; bare de silicon flexibile, care permit indoirea in pozitia necesara actului sexual si apoi indoirea intr-o pozitie mai putin vizibila pentru restul timpului; si proteze gonflabile, care pot fi umflate manual pentru o erectie completa atunci cand vreti sau aveti nevoie. Aceste trei optiuni au puncte slabe si puncte tari; de aceea este recomandabil sa vorbiti cu medicul urolog pentru a afla mai mult despre avantajele si dezavantajele fiecarei optiuni chirurgicale. De asemenea, este foarte important ca atunci cand aduceti in discutie acest subiect sa implicati activ partenera dumneavoastra in procesul de luare a deciziei. De ce este importanta erectia, si este aceasta intr-adevar necesara relatiei, intr-o asemenea masura incat sa treceti printr-o interventie chirurgicala costisitoare pentru a o putea realiza? O alta optiune mai noua de stimulare a erectie este folosirea unei susbtante (cea mai cunoscuta fiind papaverina). Aceasta este injectata direct in corpii cavernosi, sau in acea portiune a penisului care se umple de sange, ducand la erectie.
Ceea ce s-a constatat este ca aceste substante actioneaza pe durata variabila de timp in functie de doza. Aceasta metoda este inca noua, si poate pune probleme de sanatate datorita posibilelor efecte secundare. Exista posibilitatea ca folosirea unei doze gresite sa duca la o erectie permanenta, cunoscuta sub numele de priapism. Exista periocolul ca sangele sa inunde penisul si sa se coaguleze, distrugand permanent capacitatea erectila. Aceasta poate fi o complicatie foarte grava rezultand din folosirea acestei tehnici. Este nevoie de cercetari aprofundate ale acestor efecte.
De asemenea, nu sunt cunoscute efectele interne de lunga durata ale folosirii acestor substante. Ele nu au fost folosite in mod repetat in afara spitalelor, si de aceea exista un consens in randul medicilor privind efectele folosirii lor pe termen lung.
Unii medici refuza sa le permita pacientilor lor sa isi faca injectiile la domiciliu din cauza posibilelor efecte secundare. Aceasta poate sa insemne ca va fi nevoie sa mergeti la cabinetul medical pentru injectie inainte de un contact sexual planificat. Aceasta poate duce la limitarea semnificativa a spontaneitatii din relatia cu partenera dumneavoastra.
8. Voi putea avea copii? Mai sunt fertil?
Ne aflam intr-o etapa deosebita cand este posibila stimularea ejacularilor si cresterea fertilitatii, existand multe cercetari pe aceasta tema. Literatura din trecut sustine ca sansele ejacularii sunt de trei pana la cinci la suta in cazul barbatilor cu TVM, si ca sansele de a putea concepe un copil sunt si mai mici. Dar cercetari mai recente arata ca succesul este posibil in procente mai mari de atata. Unele studii arata ca ejacularea este posibila in 50-60% din cazuri. Problema conceperii unui copil in acest moment nu consta atat de mult in viabilitatea sau calitatea spermei, ci in abilitatea de a ejacula, de a elimina sperma. De aceea, majoritatea cercetatorilor se concentreaza asupra procesului de stimulare a ejacularii.
Exista trei metode principale in curs de cercetare – stimularea electrica, stimularea chimica, si stimularea prin vibratii. Stimularea chimica, induse de folosirea unor substante precum prostigmina sau neostigmina, a dus la efecte secundare, in principal hiperreflexia autonoma necontrolabila. De aceea, aceasta metoda nu mai este recomandata atat de des, desi se lucreaza in continuare la perfectionarea tehnicii datorita, care da rezultate previzibile si nu pune pericole majore.
Stimularea electrica a fost folosita pana acum in medicina veterinara, cu rezultate deosebite in special in cresterea vitelor. Au existat incercari de a perfectiona aceasta tehnica pentru a o folosi in cazul persoanelor cu TVM, dar rezultatele au avut rate de succes diferite. Inca o data, au existat efecte secundare, in special hiperreflexia. Prin perfectionarea echipamentelor si tehnicilor folosite, acest efect secundar ar putea fi inlaturat.
Multi cercetatori se concentreaza acum asupra metodei de stimulare prin vibratii. Aceasta foloseste un aparat pentru masaj sau un vibrator (de obicei cu alimentare la priza si cu multiple accesorii de cauciuc) aplicat extern asupra penisului. Pentru unele persoane, aceasta tehnica poate stimula ejacularea. Atat stimularea electrica, cat si cea prin vibratii, au dus la ejaculari si in unele cazuri la fertilizare utilizand inseminarea artificiala. Totusi este nevoie de cercetari aprofundate asupra celor trei metode.
9. Ce pot sa fac daca nu pot concepe un copil eu insumi?
Cele doua optiuni pe care le aveti sunt adoptia sau insemniarea artificiala folosind sperma donata, de obicei prin intermediul unei banci de sperma. Multi barbati cu TVM au folosit aceste metode cu succes si sunt acum fericiti datorita rezultatelor obtinute.

luni, 3 septembrie 2007

Sexualitatea femeilor ..la TVM

1. Imaginea corpului
Imaginea despre propriul corp este un aspect important al adaptarii femeilor cu traumatism al coloanei vertebrale (TVM) deoarece aceste sentimente pot influenta dorinta lor de a avea activitate sexuala. Este normal ca femeile cu TVM recent sa aiba nevoie de mai mult timp pentru a se obisnui cu corpul lor, iar femeile care se simteau multumite cu corpul lor inainte de accident se vor adapta mai usor la noua situatie. Cand o femeie se considera dorita, ii este usor sa creada ca altii o vor considera de asemenea atractiva. Pe de alta parte, o femeie cu o imagine negativa despre propriul ei corp inainte de accident va avea dificultati sa se considere atractiva sexual dupa accident. Ca urmare, ei ii va fi mai greu sa isi adapteze viata sexuala, si probabil alege sa evite activitatile sexuale. Una dintre principalele solutii la problemele de adaptare este invatarea solutionarii principalelor probleme zilnice legate de dizabilitate. Sexualitatea este o parte naturala a vietii, si de aceea adaptarea incepe cu invatarea notiunilor despre nivelul leziunii si urmarile acesteia.
2. Inca mai am apetit sexual desi mi-am pierdut sensibilitatea in zonele genitale. Cum pot sa am o activitate sexuala placuta?
Cu totii avem apetit sexual si continuam sa il avem chiar si dupa traumatismul vertebral. A avea o viata sexuala implica mai mult decat folosirea zonelor genitale, chiar daca suntem invatati de mici ca activitatea sexuala implica zonele genitale. Uitam cat de placuta este stimularea zonelor erogene secundare (gatul, urechile, buzele, sanii) si ne concentram in schimb asupra incercarii de a atinge un orgasm trecator.
Ganditi-va la unele dintre primele voastre experiente sexuale, si va veti aminti probabil cat de placute erau mangaierile si sarutul. Multe dintre aceste parti ale corpului – inclusiv gatul, zona sanilor, a urechilor, si alte zone, pot fi neafectate de leziunea vertebrala.
Multe persoane sustin ca aceste zone devin chiar mai sensibile la stimulari decat erau inainte de accident. Altii sustin ca excitarea sexuala in zona genitala si ejacularea pe care o aveau in trecut este acum proiectata in alte zone erogene, rezultand aceleasi senzatii de placere sexuala.
Retineti ca toate simturile va pot oferi stimulare sexuala; ochii, nasul, urechile, mainile si gura pot sa va redea senzatii carora nu le-ati acordat prea mare atentie inaintea accidentului. Acordati timp pentru a explora posibilitatile oferite de aceste senzatii si retineti in acelasi timp ca stimulii sexuali nu trebuie neaparat sa fie fizici. Aminitirea altor experiente sexuale sau imaginatia pot fi la fel de importante pentru o viata sexuala de succes. Functiile noastre sexuale sunt oricum in mare masura de natura psihologica; fiintele umane sunt capabile sa se adapteze unor afectiuni fizice grave fara afectarea apetitului sexual. Puteti avea viata sexuala implinita de dinaintea accidentului atata timp cat nu va convingeti pe voi insiva de situatia contrara.
3. Voi putea sa mai am orgasm?
Multe persoane cu TVM sustin ca in timpul actului sexual au senzatii echivalente cu acelea ale orgasmului. Unele persoane raspund prin contractii; altele simt furnicatori in membrele inferioare; altele au tensiunea crescuta sau cresterea frecventei batailor inimii, la fel ca inaintea dizabilitatii. Alte persoane nu resimt aceste reactii fiziologice, dar simt o senzatie de placere urmata de relaxare intensa. Daca veti avea sau nu abilitatea de a atinge orgasmul depinde de experientele sexuale dinaintea accidentului, precum si de modul in care puteti sa va adaptati reactiilor corpului de dupa accident.
Trebuie sa retineti ca succesul vietii sexuale nu se masoara in abilitatea de a avea orgasm. Orgasmul este o experienta placuta, dar a avea o viata sexuala satisfacatoare nu inseamna sa aveti orgasm la fiecare contact. Dizabilitatea influenteaza multe aspecte ale vietii, unul dintre acestea putand fi modul de exprimare sexuala. Schimbarea nu inseamna renuntare. Puteti continua sa dati si sa simtiti placere sexuala.
4. Care sunt tipurile de activitate sexuala pe care le voi putea practica?
Nu ar trebui sa existe limite asupra tipurilor de activitate sexuale aflate la dispozitia dumneavoastra. Puteti sa practicati orice tip de activitate care va facea placere inainte de a avea accidentul – trebuie doar sa gasiti noile modalitati de a face asta. Orice problema precum pozitionarea in pat, dezbracarea, sau chiar transferul in pat, poate fi solutionata cu putina planificare si exercitiu. Puteti de asemenea sa experimentati noi tipuri de activitati sexuale. Solutia este sa nu renuntati prea devreme. In timp si cu exercitiu, ar trebui sa puteti sa redeveniti o persoana activa sexual, in ciuda oricaror limitari impuse de leziune.
5. Mi s-a spus ca nu ar trebui sa fiu interesat de sex acum ca am o dizabilitate. Sunt multe persoanele care cred acest lucru?
Exista multe idei preconcepute despre sexualitatea persoanelor cu dizabilitati. Una dintre idei, este ca aceste persoane nu au dorinte sau nevoi de exprimare sexuala. Faptul ca va place prajitura cu mere nu s-a schimbat doar pentru ca ati suferit un traumatism al coloanei vertebrale, asa ca de ce ar trebui sa vi se schimbe apetitul sexual? Din pacate, societatea perpetueaza ideea ca sexualitatea este doar pentru cei tineri si sanatosi. Daca o persoana imbatraneste sau are o dizabilitate, multi considera ca viata sexuala a acesteia ar trebui sa se incheie. Totusi, adevarul este altul; orice persoana, indiferent de varsta sau dizabilitatea fizica, ar trebui sa poata avea o viata sexuala satisfacatoare si sa continue sa se exprime ca persoana sexuala intreaga lor viata.
O alta idee preconceputa privind persoanele cu dizabilitati este aceea ca ele dau nastere la randul lor unor copii cu dizabilitati; ca un adult cu dizabilitate este incapabil sa creasca un copil; ca activitatea sexuala a persoanelor cu dizabilitati este perversa sau excesiva. Aceste mituri isi au originea in trecut si sunt adeseori ridicole si contradictorii.
6. Cum pot fi sigura ca partenerul meu actual va ramane alaturi de mine acum ca am o dizabilitate?
Aveati aceasta siguranta inainte de a avea accidentul? Toate relatiile se schimba in timp. Statistica privind incidenta divortului in randul persoanelor cu traumatisme ale coloanei vertebrale nu este cu mult diferita fata de media nationala. Unele persoane constata ca relatiile lor devin mai puternice datorita instalarii dizabilitatii – sau ca acestea se deterioreaza si dispar. Doar dumneavoastra puteti sti daca relatia poate rezista crizei impuse de noua situatie. Daca ai putut trece peste alte dificultati, atunci ar trebui sa puteti trece si peste aceasta. Daca relatia a pus probleme inainte, noua viata poate fi ultima picatura. Cu toate acestea, ar fi incorect sa atribuim deteriorarea unei relatii exclusiv dizabilitatii. Construirea sau distrugerea unei relatii depinde de multi factori; cantariti toate motivatiile posibile inainte de a ajunge la concluzia ca dobandirea dizabilitatii a cimentat sau a distrus relatia cu partenerul dumneavoastra.
7. Pot sa am un copil acum ca am dobandit o leziune a coloanei vertebrale?
Da, daca nu ati avut probleme de fertilitate inaintea accidentului, nu ar trebui sa aveti probleme in urma acestuia; traumatismele asupra coloanei vertebrale nu duc la infertilitate in cazul femeilor. Ciclul lunar, intrerupt pentru o perioada in urma accidentului, va reveni foarte curand la normal. Din acel moment ar trebui sa puteti avea un copil la fel ca inaintea accidentului.
8. Voi putea sa duc sarcina la termen?
Daca sunteti sanatoasa si nu aveti alte afectiuni care ar putea afecta sarcina, leziunea vertebrala nu ar trebui sa afecteze abilitatea dumneavoastra de a duce sarcina la termen.
Cu toate acestea unele femei cu TVM nasc inainte de termen. Daca si dumneavoastra va aflati in aceasta situatie, medicul dumneavoastra ar putea sa va administreze medicamente care sa opreasca travaliul fara sa afecteze fetusul. Pe de alta parte, daca copilul este suficient de dezvoltat – adica daca sarcina a trecut de saptamana 32 – medicul ar putea decide sa continue nasterea. Pentru a putea fi pregatita in oricare din aceste cazuri, asigurati-va ca discutati alternativele cu medicul obstetrician cu mult timp inainte de termenul nasterii.
9. Exista periocolul ca copilul sa aiba malformatii congenitale datorita leziunii vertebrale?
Daca leziunea vertebrala a fost rezultatul unui traumatism si nu al unei malformatii genetice mostenite, dizabilitatea dumneavoastra nu va afecta negativ dezvoltarea intrauterina a copilului. Incidenta malformatiilor la copiii femeilor cu TVM nu este mai mare decat in cazul femeilor fata dizabilitati. Greutatea la nastere a copiilor nascuti de femei cu TVM este in limitele normale.
10. Doresc sa am un copil, dar sunt ingrijorata ca nu voi putea sa il ingrijesc fiind in scaun rulant.
Exista atat femei cat si barbati care au crescut copii fiind in scaun rulant. In acest caz aveti nevoie de perseverenta in solutionarea problemelor – de fapt, este vorba de aceeasi perseverenta pe care ati dovedit-o atunci cand a avut loc accidentul. Tot asa cum ati gasit o solutie pentru a locui intr-o casa cu multe trepte sau usi prea inguste, veti gasi si modalitatile de a avea grija de un copil.
11. Ar trebui sa obtin sfatul unui medic inainte de a ramane insarcinata?
Este de dorit sa va consultati cu medicul specialist care va acordat ingrijire pentru traumatismul vertebral, deoarece acesta este familiarizat cu istoricul dumneavoastra medical si poate sa va sfatuiasca cu privire la sarcina. De asemenea, consultarea unuia sau mai multor medici obstetricieni inainte de a ramane insarcinata poate sa va ajute sa aflati detalii despre sarcina in contextul leziunii vertebrale. Consultarea specialistilor inca de la primii pasi poate sa va ajute sa nu alegeti un medic in graba mai tarziu.
12. Ce pot sa fac daca doresc sa am un copil dar nu sunt casatorita si nu sunt implicata intr-o relatie de durata?
Informati-va despre procedurile de inseminare artificiala (dar fiti constienta ca unii medici vor refuza sa realizeze procedura de inseminare pentru femei fara partener). In orasul dumneavoastra ar putea exista o banca de sperma unde donatorii contribuie in acelasi fel in care altii doneaza sange. Este bine sa va informati cu privire la toate sursele de sperma donata existente in zona dumneavoastra. In principal, comparati costul pentru fiecare sursa, procedurile folosite pentru selectarea donatorilor si gradul de intimitate si confidentialitate care vi se vor acorda. Inseminarea va avea loc de doua sau trei ori pe luna pentru o perioada de trei pana la sase luni. Daca sunteti sanatoasa si aveti cicluri menstruale regulate, fertilizarea ar trebui sa aiba loc in aceasta perioada. Daca nu, medicul dumneavoastra ar putea recomanda investigatii suplimentare sau transferul la un al specialist
13. Care sunt consideratiile legale ale inseminarii artificiale?
Daca nu ati avut dificultati anterioare de fertilitate, nu ar trebui sa aveti astfel de probleme in urma leziunii vertebrale; aceasta nu duce la infertilitate in cazul femeilor.
Copilul rezultat va fi considerat al dumneavoastra din punct de vedere legal. Donatorul de sperma, care va ramane anonim, nu va putea face revendicari legale privind acest copil, tot asa cum nici dumneavoastra nu veti putea face revendicari in privinta donatorului. In fapt, probabil ca vi se va cere sa semnati un document prin care va asumati responsabilitatea privind cresterea copilului, pentru a proteja atat medicul cat si donatorul de posibilele implicatii legale daca, de exemplu, mai tarziu veti decide sa renuntati la copil
14. Voi avea dificultati in timpul sarcinii datorita leziunii vertebrale?
Toate femeile insarcinate resimt umflarea picioarelor (edeme), dar in cazul femeilor cu TVM aceste probleme se accentueaza de obicei. Veti constata de asemenea ca luarea in greutate si schimbarea centrului de greutate va va ingreuna transferurile si va va afecta mobilitatea generala. Pot sa apara si complicatii vezicale, inclusiv incontinenta si/sau infectii urinare. Veti simti senzatii de oboseala generala, nu doar din cauza sarcinii, dar si datorita greutatii suplimentare. Riscul escarelor ar putea de asemenea sa creasca. Amintiti-va sa faceti ridicari mai dese din scaunul rulant.
15. Persoanele cu TVM au un risc crescut de infectie urinara; acest lucru va complica sarcina?
Infectiile urinare, desi incomode, nu ar trebui sa complice sarcina. Folosirea unor antibiotice uzuale pentru tratarea acestor infectii poate insa afecta negativ dezvoltarea copilului. De exemplu, tetraciclina poate duce la ingalbenirea permanenta a dentitiei copilului. Informati-va daca folosirea medicatiei pentru tratarea infectiilor de rutina poate avea efecte negative asupra dumneavoastra sau copilului.
16. Femeile cu TVM pot avea o nastere pe cale naturala, sau trebuie sa nasca prin cezariana?
In mod normal pot naste pe cale naturala, in afara cazurilor in care apar sau exista probleme ginecologice ce nu au legatura cu leziunea vertebrala. Astfel, ar trebui sa poata avea o nastere prin orice metoda decide. In plus, nasterea ar putea fi mai usoara si mai rapida decat in mod normal datorita muschilor deveniti flasci in urma leziunii. Desi multe persoane, inclusiv unii medici, au alta parere, femeile cu TVM nu au mai multa nevoie de procedura cezariana decat alte femei. In cazul in care apar complicatii care in mod normal necesita o interventie prin cezariana – pozitia transversala a copilului sau gemeni – nu trebuie sa va opuneti pentru a nu periclita siguranta copilului. Dar aceasta procedura nu trebuie in nici un caz sa fie realizata automat cu justificarea leziunii vertebrale
17. Daca nu am sensibilitate in membrele inferioare, voi sti ca am intrat in travaliu?
Daca aceasta este prima sarcina si nivelul leziunii este T-12 sau mai sus, exista posibilitatea sa nu va dati seama ca ati intrat in travaliu. De aceea, trebuie sa urmariti indeaproape reactiile corpului si sa programati vizite saptamanale la obstetrician din momentul incheierii celei de-a saptea luna de sarcina. In unele cazuri, medicii pot recomanda spitalizarea dupa cea de-a 31-a saptamana de sarcina, cand travaliul prematur este mai des intalnit.
Cu toate acestea, de cele mai multe ori inceputul travaliului are manifestari evidente: crampe de tip menstrual, pete de sange, spasticitate crescuta si bineinteles, ruperea sacului amniotic. De aceea, trebuie sa acordati o atentie sporita functiilor corpului si oricaror „mesaje” pe care acesta incearca sa le trimita.
18. Hiperreflexia poate fi o problema in timpul travaliului si nasterii?
Daca nivelul leziunii este la T-6 sau mai sus, hiperreflexia poate fi declansata de presiunea abdominala din timpul travaliului. Simptomele cele mai des intalnite sunt cresterea subita, a presiunii sangvine, transpiratia, pielea de gaina, durerile de cap, puseurile de caldura, congestia nazala, sau batai neregulate ale inimii. Cel mai simplu tratament pentru hiperreflexie este indepartarea stimulului negativ care in acest caz este nasterea copilului – este imposibil de realizat acest lucru daca doriti sa nasteti pe cale naturala.
Daca aveti hiperreflexie in mod normal, discutati cu medicul obstetrician inainte de a intra in travaliu ce procedura va alege daca aceasta conditie devine o amenintare serioasa. De exemplu, hotarati daca sunteti de acord sau nu cu folosirea forceps-ului, sau in ce conditii sunteti de acord cu cezariana. Luati in considerare toate alternativele inainte sa se puna problema folosirii lor si evitati luarea unor decizii importante in conditii de stres
19. Cum voi putea sa imi tin in brate copilul si in acelasi timp sa ma deplasez in scaunul rulant?
Majoritatea mamelor ajung sa gaseasca tehnici care le sunt confortabile. Optiunea de a avea inca o pereche de maini nu este posibila, asa ca puteti lua in considerare cateva dintre sugestiile altor mame care au crescut un copil fiind in scaun rulant. Un copil foarte mic poate fi tinut in siguranta pe o perina asezata in poala. Copilul astfel asezat pe burta va fi transportat foarte usor dintr-o camera in alta. O esarfa legata asemanator celor folosite atunci cand va rupeti mana poate de asemenea fi folosita pentru a tine copilul in brate. Cand copilul este destul de mare pentru a sta in sezut, puteti cumpara un ham pentru copii pe care sa il asigurati legandu-l de scaunul rulant sau la talia dumneavoastra. Bineinteles, hamurile pentru copii disponibile in magazine va permit sa tineti copilul la piept si sa alaptati, fiind de aceea foarte utile atata timp cat copilul este foarte mic.
O alta observatie despre hamul de copii: este esential in ingrijirea copilului in primii cativa ani. In afara faptului ca va permite sa asigurati siguranta copilului in bratele dumneavoastra cand va deplasati, hamul nu permite unui copil foarte activ sa se indeparteze atunci cand sunteti in afara casei. Majoritatea copiilor se obisnuiesc usor sa poarte hamul. Acesta poate sa va scuteasca de frustrare sau de teama de a vedea copilul cum iese pe strada si a sti ca nu puteti sa il ajungeti si sa il opriti la timp. Asigurati-va totusi ca legatura este suficient de scurta pentru ca nici dumneavoastra nici copilul sa nu va incurcati in el.
Alte echipamente care va pot fi de folos sunt tarcul, leaganul pentru copil, scaunul pentru masa si scaunul de masina. Alegand cu grija fiecare din aceste echipamente veti putea depasi limitarile impuse de dizabilitate.

duminică, 2 septembrie 2007

Efectele Traumatismului vertebro-medular asupra vietii psihice

Traumatismul vertebro-medular reprezinta o trauma majora ce implica acomodari si adaptari atat fizice cat si psihice. Cei afectati manifesta o gama larga de emotii la care cu greu le fac fata singuri.

Persoanele care au suferit un traumatism vertebro-medular au descris diverse emotii resimtite imediat dupa accident. Indiferent de reactia avuta, trebuie tinut seama de faptul ca fiecare persoana este unica si intr-o astfel de situatie orice manifestare poate fi considerata normala si fiecare persoana va gasi modalitatea proprie de a depasi situatia. Nu se poate vorbi de o regula generala a reactiilor in cazul unei leziuni. Cu toate acestea anumite sentimente sunt mai des intalnite.

Refuzul realitatii
Imediat dupa accident, persoanele se afla intr-o stare de soc, de nesiguranta si de nerealizare a aceea ce s-a intamplat. In aceasta stare exista tendinta de a nega realitatea sau a minimaliza severitatea traumatismului si pot exista sperante nerealiste de vindecare.

Depresia
Pe masura ce se constientizeaza noua realitate, persoanele pot avea sentimenul ca au pierdut ceva, experimenteaza teama si depresia. Se simt neajutorate, devin apatice, se sustrag de la activitatile pe care le faceau inainte si evita prietenii si se poate sa nu mai doarma sau sa manance la fel.

Mania
Pot aparea mania si resentimentul ca viata celorlalti se desfasoara ca inainte, in timp ce propria lume este devastata. Se poate manifesta frustarea, mai ales daca timpul petrecut in spital se prelungeste, intrucat toate planurile facute anterior ( legate de serviciu, studii, vacante, etc.) trebuiesc abandonate si nici nu pot fi facute altele noi.
Nu mai exista controlul, nici macar asupra celor mai elementare functii biologice. Persoanele cu tramatisme incep sa fie lipsite de intimitate si sunt reduse la statutul de obiect: sunt mutate, intoarse, spalate, curatate etc.
Mania se poate manifesta in diferite directii. Poate fi indreptata impotriva propriei persoane, din cauza sentimentului de vinovatie ca nu a facut mai mult pentru a preveni accidentul sau pentru ca dintr-o data a devenit o povara pentru familie. Poate fi indreptata impotriva medicilor si asistentelor medicale, pentru ca sunt cei care comunica vestile proaste sau impotriva lui Dumnezeu, considerand ca situatia respectiva nu trebuia sa li se intample lor.
Indiferent de natura maniei, ea nu poate fi considerata un lucru bun sau rau. Exista pur si simplu pentru ca exista un motiv care o provoaca.

Teama
Multe persoane devin anxioase si tematoare - din cauza leziunii propriu-zise, ori a efectelor ei asupra propriei vieti si a familiei. Daca se combina cu insuficienta informatiilor, cu pierderea controlului si a predictibilitatii, teama si anxietatea pot duce la exagerarea severitatii noii situatii si la subestimarea capacitatii de a trece peste ea. Anxietatea este aproape sigur cea mai grava problema emotionala cu care se confrunta persoanele cu traumatisme vertebro-medulare.

Vulnerabilitatea
Experienta traumatizanta a accidentului poate aduce la suprafata alte probleme psihologice anterioare, nerezolvate la momentul respectiv: de exemplu, probleme de relationare cu parintii, partenerii sau fratii. Daca exista asa ceva, este bine sa nu fie considerate ca fiind urmari ale traumatismului, pentru a agrava starea tensionata deja existenta.

Regretul
Este normal sa regreti ceea ce ai pierdut, corpul pe care l-ai avut si modul in care s-a transformat, viata spre care te indreptai si care acum s-a schimbat, lucrurile pe care obisnuiai sa le faci si pe care nu le vei mai face nicioadata. Regretul face parte din procesul de vindecare si nu trebuie suprimat.

ASPECTE MOTIVATIONALE

De multe ori, nu ceea ce ti s-a intamplat este important, ci ceea ce gandesti in legatura cu ce ti s-a intamplat. Daca consideri ca viata este un dat si nu poate fi schimbata, atunci te vei simti apatic si ca urmare, este putin probabil sa poti face ceva. Nefacand nimic, presupunerea ca viata este terminata va fi confirmata in timp si starea de apatie se va accentua. Pe de alta parte, daca consideri ca orice situatie poate fi schimbata, te vei simti mai bine si sunt sanse mai mari de a realiza ceva.
Recunoasterea sentimentelor proprii.
Primul lucru pe care il poate face persoana cu traumatism vertebral este sa isi recunoasca si sa - si accepte propriile sentimente. Este normal si natural sa ai o multitudine de emotii puternice atunci cand viata iti este data peste cap.

Acceptarea realitatii.
Este o reactie normala sa negi ceea ce ti s-a intamplat, sa te retragi din fata realitatii sau sa crezi ca ceea ce ti s-a intamplat este cu totul altceva. Insa daca nu accepti ceea ce s-a intamplat cu tine, nu iti poti imbunatati viata. Acceptarea nu inseamna sa fi de acord cu ceva sau sa te bucuri de acel ceva. Inseamna sa recunosti schimbarile care au aparut.

Destainuirea.
Este important ca persoana care a suferit un accident sa gaseasca pe cineva cu care sa stea de vorba si sa i se destainuie. Fie ca este un membru al familiei, un prieten apropiat, un cadru medical, trebuie sa fie cineva in fata caruia sa te simti in siguranta si liber sa vorbeste despre ce iti trece prin minte.

Schimbarea presupunerilor negative.
Inainte de accident este posibil ca persoana ce a suferit un traumatism sa fi avut o anumita atitudine fata de handicap, de multe ori gresita. In fapt, multe persoane cu deficiente se considera ca avand handicap, nu datorita faptului ca arata altfel, ci din cauza atitudinii pe care o are societatea fata de ele.

Obtinerea de informatii.
Nevoile si necesitatile persoanei cu traumatism vertebral se schimba radical dupa accident si trebuie sa se informeze asupra noului mod de functionare a organismului, a vezicii urinare, sistemului intestinal, mobilitatii etc.

Actiune. Implicare.
Odata ce persoana cu traumatism vertebral s-a familiarizat cat de cat cu noua situatie, trebuie sa intreprinda ceva. In spital aceasta inseamna implicarea in propria recuperare fizica, contactarea autoritatilor sau punerea in ordine a problemelor familiale. Intoarsa acasa, aceasta inseamna cautarea unui loc de munca, urmarea unui curs de specializare, contactarea prietenilor pe care nu i-a vazut de la accident, iesirea in oras - la un bar, la cumparaturi, la coafor etc.
Gasirea punctelor tari.
Este bine ca persoana sa isi aminteasca si alte momente grele din viata si modalitatile prin care a trecut peste ele. Concentrarea asupra calitatilor personale si asupra realizarilor din viata ajuta in procesul recuperarii. Se recomanda tinerea unui jurnal in care sa fie notata fiecare noua deprindere insusita si fiecare pas inainte, pentru mentinerea unui moral ridicat.

Gandirea pozitiva.
Ceea ce se va intampla cu viata unei persoane cu traumatism vertebral depinde numai de ea. Studiile au aratat ca majoritatea persoanelor aflate in aceasta situatie depasesc inconvenientele deficientei si au o viata la fel de plina ca cea avuta anterior, daca isi doresc cu adevarat acest lucru si cred in reusita lor.

Menegementul intestinal....

Ca si in cazul vezicii urinare, controlul intestinal este asigurat de terminatiile nervoase de la baza coloanei vertebrale (nivelul S 2 – 4) si ca atare la majoritatea persoanelor cu traumatism vertebral acesta este afectat

FUNCTIONAREA SISTEMULUI INTESTINAL (APARATULUI DIGESTIV)

Alimentele ingerate ajung in stomac si apoi in intestinul subtire unde sunt digerate, iar proteinele, grasimile, carbohidratii, vitaminele si minerale folositoare sunt absorbite in corp. Ceea ce ramane ajunge in intestinul gros (colon). Mancarea este transferata dintr-un loc intr-altul prin intermediul miscarii peristaltice
In colon se absorb apa si sarea si se formeaza ceea ce se numeste materie fecala, stocata in rect pana la eliminare. Materiile fecale constau in alimente nedigerate (fibre), bacterii, celule ale peretiilor intestinului gros, acizi grasi si secretii intestinale, colesterol.
In momentul in care materiile fecale ajung in rect, peretii acestuia se strang si trimit catre creier un mesaj, identificat ca nevoia de defecatie. Daca materiile fecale nu sunt eliminate, ele se reintorc in colon unde este absorbita si mai multa apa, devenind tari, uscate si greu de eliminat (constipatie).

Evacuarea intestinala presupune urmatoarele etape:
- muschii de pe peretii rectului se contracta
- muschii sfincterului se relaxeaza
- pentru completarea defecatiei, presiunea abdominala poate fi ridicata prin tinerea respiratiei si contractarea diafragmei si prin contractarea muschilor abdominali

TIPURI DE SISTEME INTESTINALE
Tipul de sistem intestinal (digestiv) depinde de nivelul leziunii. La o leziune T12 sau mai sus, sistemul digestiv este reflex (automat sau spastic), iar sub nivelul T12 este flasc.

Sistemul reflex (spastic): reflexele care controleaza activitatea intestinala sunt intacte si ca atare musculatura intestinala, rectala si anala se poate contracta si defecatia este posibila la momentul ales de persoana.

Sistemul flasc: nu mai exista activitate reflexa si nici control muscular, iar rectul continua sa se umple cu materii fecale care vor aluneca afara cand acesta se va umple.

CONTROLUL DEFECATIEI

Pentru a evita constipatia sau ‘accidentele’ o persoana cu traumatism vertebro-medular trebuie sa invete sa controleze actul defecatiei. Acesta inseamna a obisnui organismul sa elimine materiile fecale la intervale regulate. Pentru aceasta de ajutor sunt urmarea unei diete, golirea rectului cu regularitate, exercitiile fizice si o pozitie adecvata in momentul evacuarii.

Regularitatea.
Se refera la obisnuinta de a defeca la intervale regulate si se fixeaza o anumita ora (in fiecare zi sau o data la doua zile). Se alege acel moment al zilei in care persoana sa nu fie antrenata in altceva.

Dieta.
Fiecare persoana reactioneaza diferit la anumite alimente. Fiecare dintre noi stie ce ii provoaca constipatie sau diaree. Totusi, o dieta bazata pe fibre – cereale, paine integrala, fructe uscate ajuta la evacuarea intestinala. Fibrele nu ingrasa; de fapt ele nu sunt digerate deloc si in schimb ajuta la formarea materiilor fecale. Alimentele care ar trebui evitate sunt ceapa, mazarea, varza sau cele foarte grase sau foarte acide, iar cele cu efect laxativ pot fi luate in locul medicamentelor. Se recomanda 2,3 litri de lichide pe zi.

Exercitiile fizice.
Miscarea si exercitiile pentru muschii abdominali, exercitiile de respiratie si ortostatismul nu sunt benefice doar pentru inima, circulatie si plamani, ci ajuta la digestie si la peristaltism.

Pozitia.
Este mult mai bine daca persoana cu traumatism vertebral poate sta in pozitie normala la toaleta, intrucat gravitatea contribuie la evacuarea intestinala, iar activitatea peristaltica este marita.

METODE DE EVACUARE


Sistemul reflex.
Evacuarea materiilor fecale se realizeaza, de regula, prin introducerea unor supozitoare cu 10 – 30 de minute inainte. De ajutor poate fi, de asemenea, o bautura fierbinte. Inainte de evacuare, poate fi nevoie sa se maseze abdomenul, iar dupa aceea de introducerea in anus a unui deget imbracat intr-o manusa pentru a verifica daca eliminarea a fost completa. Tot de folos poate fi un laxativ, luat inainte cu 12 ore.

Sistemul flasc.
Musculatura antrenata in defecatie nu mai este activa si ca atare se foloseste evacuarea manuala. Dupa masa este mai usor de realizat
Evacuarea din pozitia intins in pat.
Daca persoana are o leziune inalta, nu se poate transfera la toaleta sau are musculatura mainii grav afectata, va avea nevoie de un asistent care sa ii evacueze manual sistemul intestinal in timp ce sta in pat. Aceasta va sta pe partea dreapta, cu genunchii indoiti si apropiati de piept. Genunchii sunt mentinuti departati cu ajutorul unei perne si sub persoana este pusa o punga de plastic. Un deget, dat cu lubrifiant se introduce usor in rect, se roteste si apoi se extrage. Inainte de fiecare introducere se lasa o pauza de cateva secunde pentru a favoriza contractia intestinala si aducerea materiilor fecale mai aproape de anus.

Rectul si anusul sunt usor de ranit si de aceea, daca se folosesc degetele pentru evacuarea intestinala, acestea trebuie sa aiba unghile taiate scurt si ingrijite

COMPLICATII MEDICALE

Constipatia
Cauze: schimbarea dietei si rutinei zilnice, cantitate redusa de lichide, medicamente precum analgezicele (codeina, morfina) si antibioticele.
Simptome: evacuare ratata sau incompleta, dureri de cap, transpiratie, cresterea usoara a temperaturii, spasticitate, pierderea apetitului, voma si uneori eliminarea permanenta prin anus a unui lichid maroniu.
Tratament: laxative, evacuare manuala, evacuarea intestinala zilnica pana la reintrarea in normal.

Diareea
Cauze: mancare picanta, anumite antibiotice, infectii gastro-intestinale, constipatie severa (diareea poate fi efectul constipatiei; materiile fecale uscate, tari sunt retinute inauntru, iar apa din ele se scurge in afara)
Simptome: eliminarea frecventa si exploziva de materii fecale apoase, eliminare continua (mai ales cand este efectul constipatiei), disreflexia autonoma, crampe abdominale

Hemoroizii
Hemoroizii sunt vene varicoase din jurul sau din interiorul rectului.
Cauze: dificultatea de a defeca (fortari in cazul constipatiei), mobilitate redusa (mentinerea in aceeasi pozitie pe perioade lungi), circulatie deficitara, stimulare si evacuare manuala brusca, evacuare intestinala neregulata.
Hemoroizii complica procesul defecatiei, putand cauza infectii, disreflexie autonoma si se poate chiar apela la interventia chirurgicala pentru a- i elimina.

Fisurile anale
Reprezinta rupturi ale tesutului din jurul anusului datorate fortarilor prelungite sau a metodelor nedelicate de evacuare intestinala. La persoanele normale sunt extrem de dureroase, iar in cazul celor paralizate duc la cresterea spasticitatii si la disreflexie autonoma.
Tratament: alimente bogate in fibre, atentie sporita la introducerea supozitoarelor si la evacuarea manuala, lidocaina gel in loc de lubrifiant, imbracaminte foarte lejera, consult medical in cazul in care nu se vindeca repede.

Disreflexia autonoma
Apare la persoanele cu leziune peste T6 datorita supraincarcarii rectale si constipatiei.

sâmbătă, 1 septembrie 2007

Atitudinea celor din jur ..

FAMILIA
Traumatismul vertebro-medular poate aduce schimbari majore in viata de familie. Relatiile dintre persoana afectata si ceilalti membrii ai familiiei pot deveni mai distante. Cei din jur sunt stresati de noua situatie si incearca sa se acomodeze cu noile roluri si responsabilitati, iar pe de alta parte, persoana cu traumatism simte ca aceasta situatie familiala tensionata este o noua povara cazuta pe umerii ei. Intr-o astfel de situatie daca se discuta deschis despre problema, iar persoana care a avut accidentul poate sa vorbeasca despre ceea ce are nevoie, despre temerile si sperantele sale, suportul acordat de cei din jur poate fi extrem de folositor

PRIETENII SI COLEGII.
Reactiile prietenilor si colegilor pot fi diverse. Unii nu vor stii cum sa se poate cu persoana in fotoliul rulant, altii poate o vor enerva prin supraprotectie sau prin falsa bunavointa, altii pot deveni usor distanti sau pot spune lucruri care dor. Indiferent de situatie, ceea ce trebuie retinut este faptul ca aceste reactii au mai putina legatura cu persoana in fotoliul rulant si mai mult cu conceptia lumii fata de handicap.

SPECIALISTII.
Nu trebuie scapat din vedere faptul ca doctorii, asistentele medicale, kinetoterapeutii, asistentii sociali etc. sunt si ei oameni, cu defectele si calitatile lor. Faptul ca lucreaza in domeniul recuperarii persoanelor cu deficiente si luand contact in fiecare zi cu acestea, ii poate face insensibili si trebuie trecut peste acest fapt.

PERSOANELE NECUNOSCUTE.
Multi oameni se simt stanjeniti in prezenta unei persoane cu deficienta. De cele mai multe ori ei au prejudecati in legatura cu ceea ce este sau nu o astfel de persoana, ce poate sau nu poate sa faca ea. Pentru ca le este teama sa intrebe, oamenii au reactii care merg de la evitarea privirii utilizatorului de fotoliu rulant, la presupunea ca acesta este incapabil sa faca ceva, pana la a se comporta ca si cand nu ar fi de fata sau chiar fiind nepoliticos cu el.

INDEPENDENTA
Daca nu esti in stare sa faci ceva nu inseamna ca ti-ai pierdut independenta. Ideea de baza nu este de a face tu insuti ceva, ci de a detine controlul asupra ceea ce se intampla. Chiar daca in viata de zi cu zi, persoana paralizata are nevoie de ingrijire si ajutor din partea altora, ea este independenta prin simplul fapt ca decide ceea ce vrea, unde si cum vrea sa traiasca, ce vrea sa faca si cum...