marți, 25 noiembrie 2008

Toate....

Toate sunt în viaţă aranjate intr-o oarecare ordine, nedescifrabila omenirii, ,semne de tot felul indicandu-ne pe unde ar trebui s-a apucam,dar suntem prea miopi sau poate prea increzuti in viitorul spre care pasim.

Toate ar fi prea simple si poate prea usor de indurat daca am avea acele sforii ale sortii in propriile maini,daca am controla mersul ei, ne-am opri atunci cand trebuie, si am merge mai departe daca am sti ce greutati ne astepta,doar ca fuga nu e iesire din situatie,mai dagraba o evadare a propriului noi,caci adevarul e prea sensibil,Suntem Slabi,in fata ei.Daca tot ne-ar fi dat sa ne stim viitorul sau de avea puterea de a-l construi, Lumea ar fi un haos,de ce?

Pentru ca fiinta umana nu cunoaste limite,si daca fiecare ar avea ce-si doreste in curand s-ar plictisi ar vrea mai mult,dorinte incotinuu, credem cu tarie ca e normal:suntem oameni doar,nu?
Deseori fiind preocupati de greutatile vietii,cautand mereu raspunsurile la unele si aceleasi intrebari pierdem placerea clipei, izolanda-ne de minunile care se intampla in jurul nostru.
Sunt doua feluri de a ne trai viata:unul - de a crede ca nu exista miracole,altul de a crede ca totul este un miracol!

sâmbătă, 1 noiembrie 2008

Ma reinventez?

Mă reinventez în fiecare secundă, îmi fac planurile pentru o viaţă...le las baltă. Îmi iau o idee suspendată cu conştiinţă curată, lovesc lucrurile să văd dacă respiră, mă uit cu un ochi spre vizor, acel vizor ce camera mi-l acceptă, unde dorm, unde respir. Nu sunt singură, stau lângă tablouri, chipurile din ele mă vor veghea. Conversez cu persoane ce rămân mirate la prima vorbă. Nu le înţeleg, dar ele vor să mă înţeleagă. Le accept şi eu ştiu că ele mă plac şi totuşi nu găsesc o lume unde să trăiesc. Mă creez din nimic...asta mi-ar rămâne...să mă reinventez.