Am nevoie de medicamentul SIRDALUD de 2 mg (comprimate). Nu se gaseste la noi in Romania. De ce nu ma intrebati ca nu o sa stiu sa va raspund si nu stiu de ce il prescriu medici daca nu ai pile in afara. Cine ma poate ajuta sa il procur din afara, contra cost.va trebui sa il iau poate toata viata,s-au pana spasmele vor inceta.. Pentru reteta scanata, lasa ti un comentariu.
Multumesc
vineri, 28 august 2009
Paine mucegaita la pacienti...la INRMFB I!
Am lipsit o perioada , am fost in spital. Niciodata nu mananc mancarea din spital, desi imi este lasata pe dulapior. Luni am primit mancarea la pranz, dar nu va ganditi ca era pentru un om, pentru o fiinta gata sa isi capete puterile dupa ce o savura. Si am avut surpriza sa vad ca painea era mucegaita. Nici la un caine , nu te lasa inima sa ii dai dar unui bolnav..Am crezut ca iau foc.
Am chemat asistenta si i-am aratat, mi a smuls-o din mana si mi a spus;
-Noi nu avem nici o vina! Si mi a cerut sa tac .
Dupa ce i-am amenitat ca chem OPC, AGSP...
Mi a zis; Ce daca chemi inchide sectia si tu vei merge acasa...
Nu eram persoana potrivita sa tac din gura, din firea mea , ma aprind repede..Infirmierele care serveau masa si a cerut scuze, sub pretextul ca ele nu au nici o vina. Ce primesc distribuie....Painea era mucegaita expira in ziua respectiva pe 24.08 ...
Stau si ma gandesc; Oare in spatele firmelor care aprovizioneaza spitalul, oare ce Staff se afla? Asa ca uitati dovada si feritiva; sa nu intrati in spital cu un diagnostic si sa iesiti cu 3..
Am chemat asistenta si i-am aratat, mi a smuls-o din mana si mi a spus;
-Noi nu avem nici o vina! Si mi a cerut sa tac .
Dupa ce i-am amenitat ca chem OPC, AGSP...
Mi a zis; Ce daca chemi inchide sectia si tu vei merge acasa...
Nu eram persoana potrivita sa tac din gura, din firea mea , ma aprind repede..Infirmierele care serveau masa si a cerut scuze, sub pretextul ca ele nu au nici o vina. Ce primesc distribuie....Painea era mucegaita expira in ziua respectiva pe 24.08 ...
Stau si ma gandesc; Oare in spatele firmelor care aprovizioneaza spitalul, oare ce Staff se afla? Asa ca uitati dovada si feritiva; sa nu intrati in spital cu un diagnostic si sa iesiti cu 3..
miercuri, 5 august 2009
Sedinta a treia de recuperare blocata intr-un punct mort.
Ai simtit vreodata ca cineva ti-a frant aripile si din zborul catre inaltul cerului ai picat pe pamant? Ai simtit vreodata ca cineva ti-a spulberat si ultimul strop de speranta?
In mod normal, la aceasta ora ar fi trebuit sa fiu undeva in drum spre ceea ce ar fi trebuit sa fie a treia sesiune de recuperare si tratament la clinica de laseropunctura din Franta. Spun ar fi trebuit pentru ca din pacate oricat de mult m-am straduit sa fac posibila aceasta deplasare, nu am reusit sa adun banii care au fost alaturi de mine pana acum, acei bani fara de care recuperarea mea se blocheaza intr-un punct mort.
Stiu cat de important e ca recuperarea si tratamentul meu sa aibe continuitate, dar care, dintr-un motiv pe care eu inca nu il inteleg nu au ajuns la mine, s-au pierdut, s-au stins undeva pe drum. O fi criza de vina? Ajutorul material, care altadata imi dadea atata curaj si speranta, doar la o simpla atingere. Valuri care parca s-au intetit acum, chiar daca nimic nu pare sa le starneasca si cerul pare a fi senin in imensitatea sa, iar oceanul gandurilor mele, linistit. Iar eu am ramas suspendata undeva in aer intre trecutul plin de sperante si incertitudine. Atarnand undeva in tacere printre gandurile mele, cautand intr-o tacere uneori mult prea apasatoare, explicatii, raspunsuri si solutii. Cautand dar negasindu-le. Cel putin pentru moment.
Batand la porti inchise, dincolo de care nu se aude nici macar un murmur. Ma vad din nou blocata, atat de aproape de a-mi implini visul. Vis ce se indeparteaza iar, vis, ce intr-o secunda a ajuns iar, atat de departe. Ca un alpinist care a alunecat cateva sute de metri dupa ce zarise punctul unde ar fi trebuit sa infiga steagul victoriei.
Am impresia de multe ori ca sunt 'pedepsita' pentru vointa cu care lupt, ca sunt trimisa la colt pentru dorinta mea de a ma ridica, mustrata pentru ca sper si doresc, sau pentru ca am pur si simplu curajul sa indraznesc. De parca toate acestea mi-ar fi interzise de o lege nescrisa, ce mie imi este ascunsa si pe care toti ceilalti o cunosc dar nu vor sa mi-o arate. De fiecare data cand incerc sa ma ridic sunt trantita inapoi cu si de o indiferenta dureroasa. Nu stiu, e ceva ce incerca sa ma tina tintuita in scaun si nu-mi dau seama ce e de fapt. Ca vointa Divina nu cred sa fie, imi spune mie ceva launtric ca nu e. E doar o forta pe care eu trebuie sa o inving gasind una mai mare si de sens contrar, atat. Si nu stiu inca unde sa o gasesc, incotro sa ma indrept. Asta e motivul adevarat pentru care inca mai bajbai in cautarea ei.
Imi pare rau ca nu s-a putut. Pur si simplu nu a depins de mine. Intotdeauna, in ceea ce priveste orice ar fi depins de mine, am depus toate eforturile si am facut orice sacrificiu pentru a nu constitui un impediment ori am incercat sa inlatur orice obstacol s-ar fi ivit in cale. Sper ca voi mai avea puterea si resursele necesare sa ma ridic din nou si sa continui de acolo de unde… am fost nevoita sa ma opresc si mai sper inca o data ca inca nu e prea tarziu pentru mine!
vineri, 31 iulie 2009
"Handicapaţii" dăunează grav distracţiei oraşului
Le-au trecut pragul mii de copii în scaune rulante, suferinzi de tetrapareză spastică, autişti, copii cu retard intelectual uşor sau sever. Specialiştii Centrului de recuperare "Motivation", găzduit de căminul cultural al oraşului Bragadiru, i-au pus pe picioare. După ce au respectat contractul cu primăria, renovând clădirea cu mai bine de 100.000 de euro, după ce au construit rampe de acces, lift, au refăcut sală cu sală, au pus termopane, au adus aparatură modernă de peste hotare, reprezentanţii primăriei îşi iau mâna de pe cei care au impresionat colegi de breaslă din ţară şi străinătate, hotărând ca în mai puţin de o lună să îşi ia "handicapaţii" şi să plece.
De şapte ani, acelaşi drum. Zi de zi. Trage de căruţ, îl urcă pe scările căminului cultural din Bragadiru, ia liftul amplasat în mijlocul clădirii şi ajunge la etaj, în sala de recuperare. Nu pregetă. S-a obişnuit cu scâncetele fetiţei care îşi dă ochii peste cap şi care de-abia reuşeşte să îşi tină capul drept. Bărbatul are grijă ca în fiecare dimineaţă să o aducă pe Georgiana la centrul pentru recuperare din oraş. Copila are 10 ani, dar arată ca şi cum ar fi de grădiniţă. La 2 ani a căzut de la balcon. De-atunci nu a mai putut pune piciorul în pământ. Stă culcată mai mereu şi cu greu reuşeşte să se ţină în scaunul cu rotile. Nu poate să vorbească. Gesturile şi chipul i-au devenit aliaţi atunci când vrea să spună însoţitorului ceva. A fost în comă. Părinţii au abandonat-o într-un centru de plasament. "Îndoim mânuţa acum încă o dată, foarte bine!", îi spune cu voce blândă terapeuta. Aceleaşi exerciţii repetate de zeci de ori pe zi. Georgiana se supune. Aşa a ajuns să poată sta în picioare sprijinită, să reducă din rigiditatea corpului. "O singură zi dacă nu ar mai face aceste exerciţii, s-ar prăbuşi toată munca noastră. Toţi cei care sunt aici la noi au fost ca nişte legume. Aici au învăţat să zâmbească, să aibă încredere, să se mişte încet-încet, să cunoască lumea care până acum câţiva ani li se înfăţişa sub forma unui pat dintr-un centru de plasament, pe care stăteau înecaţi în urină, mizerie şi nepăsarea celor din jur", spune cu mâhnire Diana, una dintre terapeutele Centrului comunitar pentru tineri şi persoane cu nevoie speciale "Motivation", găzduit de căminul cultural din Bragadiru.
"O SĂ FACĂ CAZINOU CU MANELE!"
Vreme de 10 ani, centrul şi-a sporit numărul de servicii pentru persoanele cu dizabilităţi, fără să perceapă vreo taxă. Kinetoterapie, masaj de recuperare, terapii de stimulare senzorială, terapii educaţionale şi ocupaţionale. Mihai Chiru are 50 de ani şi este din Bragadiru. În 2001, un accident vascular avea să-i scurgă vlaga din mâna şi piciorul stâng. "Dumnezeu a vrut ca oamenii ăştia minunaţi care lucrează la centru să mă ajute. Mă duceam zilnic la recuperare. Dacă la spitalele bucureştene pe unde am umblat mă ţineau câte o jumătate de oră, aici, la Centru, stăteam şi trei ore. De fiecare dată era cineva lângă mine care mă îndruma. Am făcut progrese imense. Pot să merg, iar mâna o pot ridica, îmi pot mişca degetele. Oamenii aceştia m-au salvat. Mare păcat că trebuie să se mute. Nu o să mai pot face terapie cu ei", îşi varsă năduful nea Mihai. A aflat el că primăria oraşului, care deţine căminul cultural, le-a trimis ordin reprezentanţilor centrului ca până la 9 septembrie anul acesta să se mute în altă parte. Practic, să-şi ia copiii, aparatura, scaunele rulante, rampele pe care le-au construit pentru ei, liftul în valoare de 16.000 de euro, aparatul de urodinamice, "pe care nici Spitalul Panduri nu-l are", şi să plece unde or vedea cu ochii. Motivul, "creşterea accesului populaţiei la informare, educaţie, cultură şi coeziune socială", după cum argumentează autorităţile locale decizia de a "elibera clădirea casei de cultură înainte de termenul expirării contractului la o dată stabilită de comun acord", prin hotărârea trimisă Fundaţiei la data de 11 martie 2009. "Nu cred că o să facă ceva", îşi dă cu părerea nea Mihai. "Poate cazinouri şi manele să pună în locul centrului. Nu se gândesc la copiii ăştia care sunt ajutaţi aici, se gândesc la burţile lor", spune bărbatul în timp ce tristeţea şi mânia se împletesc în vorbele sale.
Sursa; http://www.jurnalul.ro/stire-special/handicapatii-dauneaza-grav-distractiei-orasului-516346.html
Va las pe voi sa comentati...
Domnule Primar , sper sa ajugeti pe prima pagina al ziarelor ...Rusine!
De şapte ani, acelaşi drum. Zi de zi. Trage de căruţ, îl urcă pe scările căminului cultural din Bragadiru, ia liftul amplasat în mijlocul clădirii şi ajunge la etaj, în sala de recuperare. Nu pregetă. S-a obişnuit cu scâncetele fetiţei care îşi dă ochii peste cap şi care de-abia reuşeşte să îşi tină capul drept. Bărbatul are grijă ca în fiecare dimineaţă să o aducă pe Georgiana la centrul pentru recuperare din oraş. Copila are 10 ani, dar arată ca şi cum ar fi de grădiniţă. La 2 ani a căzut de la balcon. De-atunci nu a mai putut pune piciorul în pământ. Stă culcată mai mereu şi cu greu reuşeşte să se ţină în scaunul cu rotile. Nu poate să vorbească. Gesturile şi chipul i-au devenit aliaţi atunci când vrea să spună însoţitorului ceva. A fost în comă. Părinţii au abandonat-o într-un centru de plasament. "Îndoim mânuţa acum încă o dată, foarte bine!", îi spune cu voce blândă terapeuta. Aceleaşi exerciţii repetate de zeci de ori pe zi. Georgiana se supune. Aşa a ajuns să poată sta în picioare sprijinită, să reducă din rigiditatea corpului. "O singură zi dacă nu ar mai face aceste exerciţii, s-ar prăbuşi toată munca noastră. Toţi cei care sunt aici la noi au fost ca nişte legume. Aici au învăţat să zâmbească, să aibă încredere, să se mişte încet-încet, să cunoască lumea care până acum câţiva ani li se înfăţişa sub forma unui pat dintr-un centru de plasament, pe care stăteau înecaţi în urină, mizerie şi nepăsarea celor din jur", spune cu mâhnire Diana, una dintre terapeutele Centrului comunitar pentru tineri şi persoane cu nevoie speciale "Motivation", găzduit de căminul cultural din Bragadiru.
"O SĂ FACĂ CAZINOU CU MANELE!"
Vreme de 10 ani, centrul şi-a sporit numărul de servicii pentru persoanele cu dizabilităţi, fără să perceapă vreo taxă. Kinetoterapie, masaj de recuperare, terapii de stimulare senzorială, terapii educaţionale şi ocupaţionale. Mihai Chiru are 50 de ani şi este din Bragadiru. În 2001, un accident vascular avea să-i scurgă vlaga din mâna şi piciorul stâng. "Dumnezeu a vrut ca oamenii ăştia minunaţi care lucrează la centru să mă ajute. Mă duceam zilnic la recuperare. Dacă la spitalele bucureştene pe unde am umblat mă ţineau câte o jumătate de oră, aici, la Centru, stăteam şi trei ore. De fiecare dată era cineva lângă mine care mă îndruma. Am făcut progrese imense. Pot să merg, iar mâna o pot ridica, îmi pot mişca degetele. Oamenii aceştia m-au salvat. Mare păcat că trebuie să se mute. Nu o să mai pot face terapie cu ei", îşi varsă năduful nea Mihai. A aflat el că primăria oraşului, care deţine căminul cultural, le-a trimis ordin reprezentanţilor centrului ca până la 9 septembrie anul acesta să se mute în altă parte. Practic, să-şi ia copiii, aparatura, scaunele rulante, rampele pe care le-au construit pentru ei, liftul în valoare de 16.000 de euro, aparatul de urodinamice, "pe care nici Spitalul Panduri nu-l are", şi să plece unde or vedea cu ochii. Motivul, "creşterea accesului populaţiei la informare, educaţie, cultură şi coeziune socială", după cum argumentează autorităţile locale decizia de a "elibera clădirea casei de cultură înainte de termenul expirării contractului la o dată stabilită de comun acord", prin hotărârea trimisă Fundaţiei la data de 11 martie 2009. "Nu cred că o să facă ceva", îşi dă cu părerea nea Mihai. "Poate cazinouri şi manele să pună în locul centrului. Nu se gândesc la copiii ăştia care sunt ajutaţi aici, se gândesc la burţile lor", spune bărbatul în timp ce tristeţea şi mânia se împletesc în vorbele sale.
Sursa; http://www.jurnalul.ro/stire-special/handicapatii-dauneaza-grav-distractiei-orasului-516346.html
Va las pe voi sa comentati...
Domnule Primar , sper sa ajugeti pe prima pagina al ziarelor ...Rusine!
luni, 13 iulie 2009
Ce este asistentul personal?
Am intalnit pe la recuperare , unele cazuri mai grave in care un pacient avea nevoie permanenta de insotitor. In unele cazuri chiar un membru al familie..este angajat legal ca insotitorul persoanei ca dizabilitati. Mare mi afost mirarea cand m-am imprietenit cu o tipa super dulce, care o avea insotitor pe mama care i-a dat viata. Dar ...era tinuta (sper sa nu fiu dura) planta de apartament; nu era scoasa afara de luni de zile, nu era dusa la recuperare,...pentru ca; mama are alte prioritati in viata. Mama se vaita ca e bolnava. Mama renoveaza apartamentu. Mama are de crescut nepotul..Mama are chef de plimbare...Mamei nu ii plac conditiile din spital..Mama nu vrea sa merg ambulatoriu la spital...ca oricum nu mai ma fac bine...Mama in sus...Mama in jos...ea are alte prioritati in viata..Nu pot sa ii spun nimic ca eu o sa am probleme, ma amenintat ca ma da afara .. Stau si ma gandesc oare mama aceasta presupusul insotitor nu ia banii degeaba de la stat. Oare ea nu gandeste, ca prin purtarea ei fata de unele sarcini de servici sa ii spunem...ea ii face rau adultului? Oare ea, mai este mama in sensul bun al cuvantului? Oare mai exita aceea mama pura care si-ar da viata pentru copilul ei? Oare mai exista mame care ar muta munti din loc sa ii fie bine copilului? Nu cumva am ramas eu in urma si nu mai stiu ce inseamna sa fii mama?Oare acestea sunt mame?( scuze daca am gresit ceva , dar mie sila de astfel de mame si mai sunt si platite pentru asta..)
Iar pentru mamele care au in ingrijire un copil cu dizabilitatie fie el mic sau adult, care il cara in fiecare zi la gradinita , scola, liceu..facultate ..pentru ca vrea sa il integreze social..care il priveste nu ca pe un copil bolnav toata stima si respectul... .
Ce este asistentul personal?
Asistentul personal este persoana angajata prin contract individual de munca pentru a se ocupa de persoana cu handicap care nu se descurca singura. Asistentul personal poate fi chiar una din rudele persoanei cu handicap sau poate fi un asistent personal profesionist.
Cine poate beneficia de un asistent personal?
* Persoana cu handicap grav are dreptul, in baza evaluarii sociopsihomedicale, la un asistent personal.
* Adultul cu handicap grav sau accentuat care nu dispune de spatiu de locuit, nu realizeaza venituri ori realizeaza venituri de pana la nivelul salariului mediu pe economie poate beneficia de ingrijirea si protectia unui asistent personal profesionist.
* Ingrijirea si protectia adultilor cu handicap grav sau accentuat de catre asistentul personal profesionist se fac pe baza deciziei comisiilor de evaluare a persoanelor adulte cu handicap judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti.
Cine poate fi asistent personal?
Poate fi incadrata cu contract individual de munca in functia de asistent personal persoana care indeplineste urmatoarele conditii:
' are varsta minima de 18 ani impliniti;
* nu a fost condamnata pentru savarsirea unei infractiuni care ar face-o incompatibila cu exercitarea ocupatiei de asistent personal;
* are capacitate deplina de exercitiu;
* are o stare de sanatate corespunzatoare, atestata de medicul de familie sau pe baza unui examen medical de specialitate;
* a absolvit cel putin cursurile invatamantului general obligatoriu, cu exceptia rudelor si afinilor pana la gradul al IV-lea inclusiv ale persoanei cu handicap grav, precum si cu exceptia sotului sau sotiei, dupa caz; in situatii exceptionale, la propunerea asistentului social din cadrul aparatului propriu al consiliului local in a carui raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta persoana care urmeaza sa indeplineasca functia de asistent personal, Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap poate aproba derogarea de la indeplinirea conditiilor de studii si in cazul altor persoane.
Nu pot detine calitatea de asistent personal persoanele care beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, de pana la 7 ani.
Cine angajeaza asistentul personal?
Contractul individual de munca al asistentului personal se incheie cu primaria localitatii de domiciliu sau resedinta a persoanei cu handicap grav, dupa caz, in termen de maximum 30 de zile de la data inregistrarii cererii. Contractul individual de munca se intocmeste in 3 exemplare, cate unul pentru fiecare parte contractanta, iar cel de-al treilea exemplar se transmite directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, in termen de 5 zile de la incheierea acestuia.
Contractul de munca al asistentului personal profesionist se incheie de catre directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, sau de catre furnizorii de servicii sociale privati, acreditati in conditiile legii.
Care sunt drepturile asistentilor personali?
Pe perioada ingrijirii si protectiei persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de munca, asistentul personal are urmatoarele drepturi:
* salariu de baza stabilit potrivit dispozitiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitatile de asistenta sociala din sectorul bugetar, altele decat cele cu paturi, precum si spor de vechime si alte sporuri aferente acordate in conditiile legii;
* program de lucru care sa nu depaseasca in medie 8 ore pe zi si 40 de ore pe saptamana;
* concediu anual de odihna, potrivit dispozitiilor legale aplicabile personalului incadrat in institutii publice;
* transport urban gratuit, in conditiile legii;
* transport interurban, in conditiile in conditiile legii.
Pe perioada ingrijirii si protectiei adultilor cu handicap grav sau accentuat, asistentul personal profesionist beneficiaza de urmatoarele drepturi:
* salariul de baza stabilit potrivit dispozitiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitatile de asistenta sociala din sectorul bugetar, altele decat cele cu paturi, precum si spor de vechime si alte sporuri aferente acordate in conditiile legii;
* un spor de 15% calculat la salariul de baza, pentru suprasolicitare neuropsihica si conditii de munca deosebite in care isi desfasoara activitatea;
* un spor de 15% calculat la salariul de baza, pe perioada in care are in ingrijire si protectie cel putin doua persoane adulte cu handicap grav sau accentuat;
* un spor de 25% calculat la salariul de baza, pe perioada in care are in ingrijire si protectie o persoana adulta cu handicap grav sau accentuat, infectat cu HIV ori bolnav de SIDA;
* consiliere si sprijin din partea specialistilor de la directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, ori a furnizorilor de servicii sociale, in vederea indeplinirii obligatiilor ce ii revin cu privire la ingrijirea si protectia persoanei adulte cu handicap grav sau accentuat;
* decontarea cheltuielilor de transport interurban, cazare si masa, in cazul in care deplasarea se face in interesul adultului cu handicap grav sau accentuat, in conditiile stabilite pentru personalul din sectorul bugetar;
* transport urban gratuit, in conditiile legii.
Care sunt obligatiile asistentilor personali?
Asistentul personal are urmatoarele obligatii principale:
* sa participe, o data la 2 ani, la instruirea organizata de angajator;
* sa semneze un angajament, ca act aditional la contractul individual de munca, prin care isi asuma raspunderea de a realiza integral planul de recuperare pentru copilul cu handicap grav, respectiv planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav;
* sa presteze pentru persoana cu handicap grav toate activitatile si serviciile prevazute in contractul individual de munca, in fisa postului si in planul de recuperare pentru copilul cu handicap grav, respectiv in planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav;
* sa trateze cu respect, buna-credinta si intelegere persoana cu handicap grav si sa nu abuzeze fizic, psihic sau moral de starea acesteia;
* sa comunice directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, in termen de 48 de ore de la luarea la cunostinta, orice modificare survenita in starea fizica, psihica sau sociala a persoanei cu handicap grav si alte situatii de natura sa modifice acordarea drepturilor prevazute de lege.
Asistentul personal profesionist are urmatoarele obligatii principale:
* sa participe anual la instruirea organizata de angajator;
* sa semneze un angajament, ca act aditional la contractul individual de munca, prin care isi asuma raspunderea de a realiza integral planul individual de servicii al adultului cu handicap grav sau accentuat;
* sa presteze pentru adultul cu handicap grav sau accentuat toate activitatile si serviciile prevazute in contractul individual de munca, in fisa postului si in planul individual de servicii;
* sa trateze cu respect, buna-credinta si intelegere adultul cu handicap grav sau accentuat si sa nu abuzeze fizic, psihic ori moral de starea acestuia;
* sa comunice directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, in termen de 48 de ore de la luarea la cunostinta, orice modificare survenita in starea fizica, psihica ori sociala a adultului cu handicap grav sau accentuat si alte situatii de natura sa modifice acordarea drepturilor prevazute de lege.
Cine supravegheaza activitatea asistentilor personali?
Serviciul public de asistenta sociala dispune efectuarea de controale periodice asupra activitatii asistentilor personali si prezinta semestrial un raport consiliului local.
Monitorizarea si controlul activitatii de ingrijire si protectie a adultilor cu handicap grav si accentuat de catre asistentul personal profesionist se fac de directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti.
Legea 448/2006
Prostemcell
Iar pentru mamele care au in ingrijire un copil cu dizabilitatie fie el mic sau adult, care il cara in fiecare zi la gradinita , scola, liceu..facultate ..pentru ca vrea sa il integreze social..care il priveste nu ca pe un copil bolnav toata stima si respectul... .
Ce este asistentul personal?
Asistentul personal este persoana angajata prin contract individual de munca pentru a se ocupa de persoana cu handicap care nu se descurca singura. Asistentul personal poate fi chiar una din rudele persoanei cu handicap sau poate fi un asistent personal profesionist.
Cine poate beneficia de un asistent personal?
* Persoana cu handicap grav are dreptul, in baza evaluarii sociopsihomedicale, la un asistent personal.
* Adultul cu handicap grav sau accentuat care nu dispune de spatiu de locuit, nu realizeaza venituri ori realizeaza venituri de pana la nivelul salariului mediu pe economie poate beneficia de ingrijirea si protectia unui asistent personal profesionist.
* Ingrijirea si protectia adultilor cu handicap grav sau accentuat de catre asistentul personal profesionist se fac pe baza deciziei comisiilor de evaluare a persoanelor adulte cu handicap judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti.
Cine poate fi asistent personal?
Poate fi incadrata cu contract individual de munca in functia de asistent personal persoana care indeplineste urmatoarele conditii:
' are varsta minima de 18 ani impliniti;
* nu a fost condamnata pentru savarsirea unei infractiuni care ar face-o incompatibila cu exercitarea ocupatiei de asistent personal;
* are capacitate deplina de exercitiu;
* are o stare de sanatate corespunzatoare, atestata de medicul de familie sau pe baza unui examen medical de specialitate;
* a absolvit cel putin cursurile invatamantului general obligatoriu, cu exceptia rudelor si afinilor pana la gradul al IV-lea inclusiv ale persoanei cu handicap grav, precum si cu exceptia sotului sau sotiei, dupa caz; in situatii exceptionale, la propunerea asistentului social din cadrul aparatului propriu al consiliului local in a carui raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta persoana care urmeaza sa indeplineasca functia de asistent personal, Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap poate aproba derogarea de la indeplinirea conditiilor de studii si in cazul altor persoane.
Nu pot detine calitatea de asistent personal persoanele care beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, de pana la 7 ani.
Cine angajeaza asistentul personal?
Contractul individual de munca al asistentului personal se incheie cu primaria localitatii de domiciliu sau resedinta a persoanei cu handicap grav, dupa caz, in termen de maximum 30 de zile de la data inregistrarii cererii. Contractul individual de munca se intocmeste in 3 exemplare, cate unul pentru fiecare parte contractanta, iar cel de-al treilea exemplar se transmite directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, in termen de 5 zile de la incheierea acestuia.
Contractul de munca al asistentului personal profesionist se incheie de catre directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, sau de catre furnizorii de servicii sociale privati, acreditati in conditiile legii.
Care sunt drepturile asistentilor personali?
Pe perioada ingrijirii si protectiei persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de munca, asistentul personal are urmatoarele drepturi:
* salariu de baza stabilit potrivit dispozitiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitatile de asistenta sociala din sectorul bugetar, altele decat cele cu paturi, precum si spor de vechime si alte sporuri aferente acordate in conditiile legii;
* program de lucru care sa nu depaseasca in medie 8 ore pe zi si 40 de ore pe saptamana;
* concediu anual de odihna, potrivit dispozitiilor legale aplicabile personalului incadrat in institutii publice;
* transport urban gratuit, in conditiile legii;
* transport interurban, in conditiile in conditiile legii.
Pe perioada ingrijirii si protectiei adultilor cu handicap grav sau accentuat, asistentul personal profesionist beneficiaza de urmatoarele drepturi:
* salariul de baza stabilit potrivit dispozitiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitatile de asistenta sociala din sectorul bugetar, altele decat cele cu paturi, precum si spor de vechime si alte sporuri aferente acordate in conditiile legii;
* un spor de 15% calculat la salariul de baza, pentru suprasolicitare neuropsihica si conditii de munca deosebite in care isi desfasoara activitatea;
* un spor de 15% calculat la salariul de baza, pe perioada in care are in ingrijire si protectie cel putin doua persoane adulte cu handicap grav sau accentuat;
* un spor de 25% calculat la salariul de baza, pe perioada in care are in ingrijire si protectie o persoana adulta cu handicap grav sau accentuat, infectat cu HIV ori bolnav de SIDA;
* consiliere si sprijin din partea specialistilor de la directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, ori a furnizorilor de servicii sociale, in vederea indeplinirii obligatiilor ce ii revin cu privire la ingrijirea si protectia persoanei adulte cu handicap grav sau accentuat;
* decontarea cheltuielilor de transport interurban, cazare si masa, in cazul in care deplasarea se face in interesul adultului cu handicap grav sau accentuat, in conditiile stabilite pentru personalul din sectorul bugetar;
* transport urban gratuit, in conditiile legii.
Care sunt obligatiile asistentilor personali?
Asistentul personal are urmatoarele obligatii principale:
* sa participe, o data la 2 ani, la instruirea organizata de angajator;
* sa semneze un angajament, ca act aditional la contractul individual de munca, prin care isi asuma raspunderea de a realiza integral planul de recuperare pentru copilul cu handicap grav, respectiv planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav;
* sa presteze pentru persoana cu handicap grav toate activitatile si serviciile prevazute in contractul individual de munca, in fisa postului si in planul de recuperare pentru copilul cu handicap grav, respectiv in planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav;
* sa trateze cu respect, buna-credinta si intelegere persoana cu handicap grav si sa nu abuzeze fizic, psihic sau moral de starea acesteia;
* sa comunice directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, in termen de 48 de ore de la luarea la cunostinta, orice modificare survenita in starea fizica, psihica sau sociala a persoanei cu handicap grav si alte situatii de natura sa modifice acordarea drepturilor prevazute de lege.
Asistentul personal profesionist are urmatoarele obligatii principale:
* sa participe anual la instruirea organizata de angajator;
* sa semneze un angajament, ca act aditional la contractul individual de munca, prin care isi asuma raspunderea de a realiza integral planul individual de servicii al adultului cu handicap grav sau accentuat;
* sa presteze pentru adultul cu handicap grav sau accentuat toate activitatile si serviciile prevazute in contractul individual de munca, in fisa postului si in planul individual de servicii;
* sa trateze cu respect, buna-credinta si intelegere adultul cu handicap grav sau accentuat si sa nu abuzeze fizic, psihic ori moral de starea acestuia;
* sa comunice directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, in termen de 48 de ore de la luarea la cunostinta, orice modificare survenita in starea fizica, psihica ori sociala a adultului cu handicap grav sau accentuat si alte situatii de natura sa modifice acordarea drepturilor prevazute de lege.
Cine supravegheaza activitatea asistentilor personali?
Serviciul public de asistenta sociala dispune efectuarea de controale periodice asupra activitatii asistentilor personali si prezinta semestrial un raport consiliului local.
Monitorizarea si controlul activitatii de ingrijire si protectie a adultilor cu handicap grav si accentuat de catre asistentul personal profesionist se fac de directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti.
Legea 448/2006
Prostemcell
Comunicarea si constientizarea dizabilitatii
Atunci cand comunica cu persoanele cu dizabilitati, multe persoane sunt atat de preocupate sa nu le jigneasca fara sa vrea, incat prefera sa reduca la minim interactiunea cu acestea. Acest lucru duce la marginalizarea persoanelor cu dizabilitati.
Vocabular:
Limbajul pozitiv transmite putere si acesta este un lucru extrem de important de retinut atunci cand comunicam cu sau despre persoanele cu dizabilitati. Decenii la rand, persoanele cu dizabilitati au fost etichetate drept "infirme" sau "retardate", si cu ajutorul altor termeni care defineau aceste persoane in mod exclusiv pe baza dizabilitatii lor intr-o maniera negativa. Pe masura ce sustinatorii miscarii de integrare a persoanelor cu dizabilitati au devenit mai influenti in intreaga lume, acest vocabular a evoluat. Una dintre cele mai importante schimbari este practica acceptata pe plan international de a sublinia statului persoanelor cu dizabilitati de persoane inaintea dizabilitatii. Astfel, fraza "persoane cu dizabilitati" se refera mai intai la individ si doar apoi la dizabilitate ca o caracteristica a persoanei. Pe de alta parte, punand cuvantul dizabilitate inainte, de exemplu utilizand termenul "handicapat", se pune accentul exclusiv pe dizabilitatea persoanei respective.
Comunicarea Verbala Si Non-Verbala
1. Comunicarea verbala
Comunicarea verbala se poate realiza prin vorbire, scriere si cantare, vocea fiind elementul esential.
Pentru o comunicare eficienta trebuie tinut cont de :
* Volumul - vorbiti suficient de tare astfel incat sa fiti auzit de ceilalti.
* Viteza expunerii - viteza cu care vorbiti trebuie adaptata dificultatii celor exprimate si nivelului de întelegere al participantilor. Daca se vorbeste prea repede se poate ajunge la confuzie, iar daca se vorbeste prea incet, apare riscul plictisirii auditorului.
Se recomanda sa se varieze viteza cu care se vorbeste, ca si tonul vocii, pentru a fi sigur ca ideile principale au un impact maxim.
" Pronuntia - se recomanda o pronuntare clara.
* Limbaj simplu si clar - punctati ideile simplu, folosind propozitii scurte.
* Entuziasmul - Daca vorbitorul este entuziasmat de subiectul prezentat, va transmite aceasta stare si publicului.
* Emiterea de judecati - este preferat a se evita, intrucat reprezinta o bariera in calea comunicarii eficiente. Evitarea lor duce la o atmosfera relaxata, in care ceilalti se simt liberi sa isi exprime opiniile si sa le asculte pe ale voastre.
2. Comunicarea non-verbala
" Cele mai importante mijloace de comunicare non-verbala sunt gesturile, postura, miscarile corporale, expresiile faciale, privirea, aspectul fizic, limbajul obiectelor, atingerea etc.
* Cele mai multe informatii sunt transmise prin limbajul trupului. El indica ceea ce gandeste si simte o persoana.
*
In folosirea si interpretrea limbajului non-verbal un rol important il are contextul, reprezentat prin spatiu si timp. Comunicarea intre persoane este influentata de distanta interpersonala sau de mediul ambiental.
Gesturi care va intaresc pozitia:
Gestul # Aplecarea capului sau corpului inainte
# Zambirea frecventa
# Mentinerea contactului vizual
# Incrucisarea bratel
Mesajul
* Aplecarea capului sau corpului inainte
* Zambirea frecventa
* Mentinerea contactului vizual
* Incrucisarea bratelor
* Dorinta de a asculta; entuziasm
* Prietenie
* Interes
* Minte deschisa
Gesturi care va submineaza pozitia:
Gestul agitatie
strangerea pumnului
mainile pe piept
privirea indreptata brusc si atintita pe o persoana
Mesajul
* Agitatie
* Strangerea pumnului
* Mainile pe piept
* Privirea indreptata brusc si fixata pe o persoana
* Pierderea interesului
* Frustrare
* Aparare
* Superioritate
Vorbirea In Public
1. Pregatirea unui discurs.
*Intelegerea subiectului de comunicat
Comunicati auditoriului ceva ce acesta poate intelege, fiind cat mai clar. Pentru a realiza acest lucru, trebuie mai intai sa intelegeti dvs. ceea ce comunicati.
* Intelegerea auditoriului
Pentru o comunicare eficienta, transmitatorul si receptorul trebuie sa se inteleaga reciproc.
Descoperiti care sunt punctele comune de interes pe care dvs. si interlocutorul/audienta dvs. le aveti.
* Faceti subiectul de comunicat cat mai interesant. Nu vorbiti ca dintr-o carte. Folositi exemple pentru a ilustra cele spuse.
2. Sustinerea unui discurs
Exista 4 etape:
A. INTRODUCEREA - ar trebui sa fie o povestire care sa atraga atentia si sa trezeasca interesul pentru ceea ce vreti sa prezentati.
B. SUBLINIEREA IDEILOR PRINCIPALE - pentru a putea fi mai usor urmariti pe parcursul expunerii. Poate fi realizata prin punerea unor intrebari la care veti incerca sa raspundenti. Poate fi util sa le scrieti pe o tabla.
C. DISCURSUL PROPRIU-ZIS - va consta din dezvoltarea ideilor principale subliniate la punctul precedent.
D. CONCLUZIA - un rezumat scurt al celor prezentate, dar in nici un caz o repetare.
3. Cum sa incepi si sa inchei un discurs?
Primele cuvinte pe care le rostesti intr-un discurs, trebuie sa duca la:
* Stabilirea unei relatii bune cu publicul
*Captarea atentiei publicului
Stabilirea unei relatii bune cu publicul
In momentul in care incepi sa vorbesti, toata lumea se va uita la tine. Mai presus de toate, trebuie sa fii perceput ca o persoana deschisa, prietenoasa, pentru ca barierele comunicarii sa fie inlaturate.
Cateva sfaturi pentru a arata prietenos atunci cand de fapt esti nervos:
* pregateste-ti discursul foarte bine, astfel incat sa nu fii stresat ca nu stii ce sa spui
* pregateste-ti in special prima propozitie, pentru a nu fi nevoit sa o gasesti atunci
* zambeste, desi poate nu iti vine
* uita-te la public, si nu la usa sau in podea
* fa o pauza inainte de a incepe, pentru a te asigura ca toata lumea este asezata confortabil si pregatita
Captarea atentiei
Cateva moduri de a incepe un speech:
* incepe cu o intamplare personala
* prezinta un lucru interesant, surprinzator
* pune o intrebare: De ce oare sistemul de protectie sociala este ineficace?
In momentul in care ai spus tot ce ti-ai propus, opreste-te, desi poate ca initial ai alocat mai mult timp respectivului subiect. O expunere trebuie sa fie clara si scurta.
Exista cateva modalitati in care puteti incheia un discurs:
* o scurta recapitulare; poate fi util sa punctezi inca o data ideile principale
* o intoarcere la introducere; faceti legatura dintre ideile principale ale discursului si introducere, dupa care incheiati
* incheiati in forta, aratand mult entuziasm.
Ghid Pentru Formularea Intrebarilor
1. Formulati intrebarile clar si concis.
Cu cat intrebarea este mai lunga, cu atat este mai greu de urmarit. La intrebarile scurte se raspunde mult mai usor decat la cele lungi.
2. Nu puneti mai multe intrebari deodata.
Punand mai multe intrebari deodata, creati confuzie. Ascultatorii nu vor sti la care sa raspunda.
3. Lasati o pauza dupa intrebare.
Este nevoie de timp pentru formularea raspunsurilor si pentru a se gandi putin la ceea ce se va raspunde. Daca nu primiti nici un raspuns, nu incercati sa va raspundeti la propria intrebare, ci reformulati-o sau spuneti ceva care sa faca legatura cu o alta problema care urmeaza a fi discutata.
4. Formulati mai curand intrebari deschise decat intrebari inchise.
Intrebarile deschise incurajeaza raspunsurile si incep cu CE, DE CE, CUM.
Intrebarile inchise permit numai raspunsuri prin da sau nu si sunt dirijate sau amenintatoare
5. Evitati intrebari cu continut moralizator sau care implica standarde absolute. (in special daca se refera la relatii interumane, atitudini, valori, obiceiuri, credinte, comportamente).
6. Ascultati raspunsul verbal si observati-l pe cel nonverbal in cazul fiecarei intrebari. Ascultati-va pe dvs. insiva - cuvintele, tonul si inflexiunile vocii - cand puneti intrebarea. Fiti constienti de sentimentele personale, de tensiunile si postura corpului, de miscarea ochilor si mimica. Trebuie simtit climatul din incapere sau atmosfera dintre persoane, ca raspuns la intrebari.
7. Confirmati primirea raspunsurilor. Modul in care reactionati la primirea raspununsurilor poate avea un efect favorabil sau nefavorabil asupra dorintei grupului de a participa, de a se exprima. Incercati sa nu alterati raspunsul cand il reformulati pentru a-l confirma. Intarind raspunsurile fiecaruia, incurajati membrii grupului sa interactioneze.
Vocabular:
Limbajul pozitiv transmite putere si acesta este un lucru extrem de important de retinut atunci cand comunicam cu sau despre persoanele cu dizabilitati. Decenii la rand, persoanele cu dizabilitati au fost etichetate drept "infirme" sau "retardate", si cu ajutorul altor termeni care defineau aceste persoane in mod exclusiv pe baza dizabilitatii lor intr-o maniera negativa. Pe masura ce sustinatorii miscarii de integrare a persoanelor cu dizabilitati au devenit mai influenti in intreaga lume, acest vocabular a evoluat. Una dintre cele mai importante schimbari este practica acceptata pe plan international de a sublinia statului persoanelor cu dizabilitati de persoane inaintea dizabilitatii. Astfel, fraza "persoane cu dizabilitati" se refera mai intai la individ si doar apoi la dizabilitate ca o caracteristica a persoanei. Pe de alta parte, punand cuvantul dizabilitate inainte, de exemplu utilizand termenul "handicapat", se pune accentul exclusiv pe dizabilitatea persoanei respective.
Comunicarea Verbala Si Non-Verbala
1. Comunicarea verbala
Comunicarea verbala se poate realiza prin vorbire, scriere si cantare, vocea fiind elementul esential.
Pentru o comunicare eficienta trebuie tinut cont de :
* Volumul - vorbiti suficient de tare astfel incat sa fiti auzit de ceilalti.
* Viteza expunerii - viteza cu care vorbiti trebuie adaptata dificultatii celor exprimate si nivelului de întelegere al participantilor. Daca se vorbeste prea repede se poate ajunge la confuzie, iar daca se vorbeste prea incet, apare riscul plictisirii auditorului.
Se recomanda sa se varieze viteza cu care se vorbeste, ca si tonul vocii, pentru a fi sigur ca ideile principale au un impact maxim.
" Pronuntia - se recomanda o pronuntare clara.
* Limbaj simplu si clar - punctati ideile simplu, folosind propozitii scurte.
* Entuziasmul - Daca vorbitorul este entuziasmat de subiectul prezentat, va transmite aceasta stare si publicului.
* Emiterea de judecati - este preferat a se evita, intrucat reprezinta o bariera in calea comunicarii eficiente. Evitarea lor duce la o atmosfera relaxata, in care ceilalti se simt liberi sa isi exprime opiniile si sa le asculte pe ale voastre.
2. Comunicarea non-verbala
" Cele mai importante mijloace de comunicare non-verbala sunt gesturile, postura, miscarile corporale, expresiile faciale, privirea, aspectul fizic, limbajul obiectelor, atingerea etc.
* Cele mai multe informatii sunt transmise prin limbajul trupului. El indica ceea ce gandeste si simte o persoana.
*
In folosirea si interpretrea limbajului non-verbal un rol important il are contextul, reprezentat prin spatiu si timp. Comunicarea intre persoane este influentata de distanta interpersonala sau de mediul ambiental.
Gesturi care va intaresc pozitia:
Gestul # Aplecarea capului sau corpului inainte
# Zambirea frecventa
# Mentinerea contactului vizual
# Incrucisarea bratel
Mesajul
* Aplecarea capului sau corpului inainte
* Zambirea frecventa
* Mentinerea contactului vizual
* Incrucisarea bratelor
* Dorinta de a asculta; entuziasm
* Prietenie
* Interes
* Minte deschisa
Gesturi care va submineaza pozitia:
Gestul agitatie
strangerea pumnului
mainile pe piept
privirea indreptata brusc si atintita pe o persoana
Mesajul
* Agitatie
* Strangerea pumnului
* Mainile pe piept
* Privirea indreptata brusc si fixata pe o persoana
* Pierderea interesului
* Frustrare
* Aparare
* Superioritate
Vorbirea In Public
1. Pregatirea unui discurs.
*Intelegerea subiectului de comunicat
Comunicati auditoriului ceva ce acesta poate intelege, fiind cat mai clar. Pentru a realiza acest lucru, trebuie mai intai sa intelegeti dvs. ceea ce comunicati.
* Intelegerea auditoriului
Pentru o comunicare eficienta, transmitatorul si receptorul trebuie sa se inteleaga reciproc.
Descoperiti care sunt punctele comune de interes pe care dvs. si interlocutorul/audienta dvs. le aveti.
* Faceti subiectul de comunicat cat mai interesant. Nu vorbiti ca dintr-o carte. Folositi exemple pentru a ilustra cele spuse.
2. Sustinerea unui discurs
Exista 4 etape:
A. INTRODUCEREA - ar trebui sa fie o povestire care sa atraga atentia si sa trezeasca interesul pentru ceea ce vreti sa prezentati.
B. SUBLINIEREA IDEILOR PRINCIPALE - pentru a putea fi mai usor urmariti pe parcursul expunerii. Poate fi realizata prin punerea unor intrebari la care veti incerca sa raspundenti. Poate fi util sa le scrieti pe o tabla.
C. DISCURSUL PROPRIU-ZIS - va consta din dezvoltarea ideilor principale subliniate la punctul precedent.
D. CONCLUZIA - un rezumat scurt al celor prezentate, dar in nici un caz o repetare.
3. Cum sa incepi si sa inchei un discurs?
Primele cuvinte pe care le rostesti intr-un discurs, trebuie sa duca la:
* Stabilirea unei relatii bune cu publicul
*Captarea atentiei publicului
Stabilirea unei relatii bune cu publicul
In momentul in care incepi sa vorbesti, toata lumea se va uita la tine. Mai presus de toate, trebuie sa fii perceput ca o persoana deschisa, prietenoasa, pentru ca barierele comunicarii sa fie inlaturate.
Cateva sfaturi pentru a arata prietenos atunci cand de fapt esti nervos:
* pregateste-ti discursul foarte bine, astfel incat sa nu fii stresat ca nu stii ce sa spui
* pregateste-ti in special prima propozitie, pentru a nu fi nevoit sa o gasesti atunci
* zambeste, desi poate nu iti vine
* uita-te la public, si nu la usa sau in podea
* fa o pauza inainte de a incepe, pentru a te asigura ca toata lumea este asezata confortabil si pregatita
Captarea atentiei
Cateva moduri de a incepe un speech:
* incepe cu o intamplare personala
* prezinta un lucru interesant, surprinzator
* pune o intrebare: De ce oare sistemul de protectie sociala este ineficace?
In momentul in care ai spus tot ce ti-ai propus, opreste-te, desi poate ca initial ai alocat mai mult timp respectivului subiect. O expunere trebuie sa fie clara si scurta.
Exista cateva modalitati in care puteti incheia un discurs:
* o scurta recapitulare; poate fi util sa punctezi inca o data ideile principale
* o intoarcere la introducere; faceti legatura dintre ideile principale ale discursului si introducere, dupa care incheiati
* incheiati in forta, aratand mult entuziasm.
Ghid Pentru Formularea Intrebarilor
1. Formulati intrebarile clar si concis.
Cu cat intrebarea este mai lunga, cu atat este mai greu de urmarit. La intrebarile scurte se raspunde mult mai usor decat la cele lungi.
2. Nu puneti mai multe intrebari deodata.
Punand mai multe intrebari deodata, creati confuzie. Ascultatorii nu vor sti la care sa raspunda.
3. Lasati o pauza dupa intrebare.
Este nevoie de timp pentru formularea raspunsurilor si pentru a se gandi putin la ceea ce se va raspunde. Daca nu primiti nici un raspuns, nu incercati sa va raspundeti la propria intrebare, ci reformulati-o sau spuneti ceva care sa faca legatura cu o alta problema care urmeaza a fi discutata.
4. Formulati mai curand intrebari deschise decat intrebari inchise.
Intrebarile deschise incurajeaza raspunsurile si incep cu CE, DE CE, CUM.
Intrebarile inchise permit numai raspunsuri prin da sau nu si sunt dirijate sau amenintatoare
5. Evitati intrebari cu continut moralizator sau care implica standarde absolute. (in special daca se refera la relatii interumane, atitudini, valori, obiceiuri, credinte, comportamente).
6. Ascultati raspunsul verbal si observati-l pe cel nonverbal in cazul fiecarei intrebari. Ascultati-va pe dvs. insiva - cuvintele, tonul si inflexiunile vocii - cand puneti intrebarea. Fiti constienti de sentimentele personale, de tensiunile si postura corpului, de miscarea ochilor si mimica. Trebuie simtit climatul din incapere sau atmosfera dintre persoane, ca raspuns la intrebari.
7. Confirmati primirea raspunsurilor. Modul in care reactionati la primirea raspununsurilor poate avea un efect favorabil sau nefavorabil asupra dorintei grupului de a participa, de a se exprima. Incercati sa nu alterati raspunsul cand il reformulati pentru a-l confirma. Intarind raspunsurile fiecaruia, incurajati membrii grupului sa interactioneze.
Leziunea medulara si consecintele ei....
Viata intr-un scaun cu rotile ofera o perspectiva unica. Astfel, pentru o persoana cu lezine a maduvei spinarii, situatie invalidanta, viata devine total diferita fata de cea dinainte, din punct de vedere fizic, profesional, social, relational, psihologic. Pentru multe astfel de persoane, o viata apropiata de normal este totusi posibila. Recuperarea isi propune tocmai acest scop, acela de a ajuta pacientul sa atinga cel mai mare nivel de independenta in conditiile date, folosind la maximum ceea ce i-a mai ramas.
Razboinicii spartani obisnuiau sa ucida chiar din primele zile de viata copiii nascuti bolnavi sau cu diverse handicapuri. Intre timp, ne place sa credem ca lumea a evoluat si cu totii am invatat ca si persoanele cu dizabilitati fizice sau mentale sunt oameni si trebuie, suntem chiar obligati, parca de legi invizibile, sa le respectam dreptul la viata. Multi dintre noi, oameni normali, ii privim ca pe niste ciudatenii si ne ferim, poate inconstient, de ei. Dar nu trebuie in nici un caz sa-i privim cu mila. Pentru ca admiratia e singurul sentiment demn de ei. Daca vrei sa inveti care este reteta pentru un regim de viata optimist, daca vrei sa stii cum e sa pierzi o batalie dar sa castigi un mare razboi, in fine, daca vrei sa intelegi ce inseamna sa te iei la modul obraznic la tranta cu viata, atunci trebuie sa cauti acolo unde durerea se vindeca greu si unde suferinta inca mai bate incapatanata la portile sufletului.
Cand comunicarea s-a intrerupt
Maduva spinarii este calea de comunicare intre creier, pe de o parte, si muschi, receptori, vase si organe, pe de alta parte. Tot aici au sediul reflexele motorii, sexuale, sfincteriene. Fibrele motorii transmit comenzile creierului catre muschi. Prin fibrele senzitive, creierul va fi informat despre modificarile mediului exterior sau ale relatiei organismului cu acesta, iar prin fibrele vegetative se regleaza activitatea reflexa sfincteriana, sexuala, circulatorie, secretorie. Intreruperea legaturilor intre creier si organism dedesubtul leziunii face imposibile comenzile motorii catre muschi, perceptia senzatiilor de la nivelul pielii, muschilor si articulatiilor, perturbarea activitatii reflexe musculare si sfincteriene urmata de incontinenta sau retentie urinara si fecala, disfunctii sexuale (tulburari de erectie, senzitive si ejaculatorii), tulburari circulatorii si de termoreglare.
Simptomele leziunii maduvei spinarii depind de nivelul si de severitatea acestei leziuni. In ceea ce priveste nivelul, cu cat leziunea este situata mai sus, cu atat pacientul va avea o paralizie mai grava. De exemplu, daca fractura vertebrala compresiva s-a produs la nivelul gatului, vor fi paralizate membrele inferioare, cele superioare, dar si muschii toracelui si ai abdomenului care ajuta respiratia, situatie numita tetraplegie. Daca sectionarea s-a produs mai jos, la nivelul toracelui sau al zonei lombare, paralizate vor fi membrele inferioare (paraplegie).
Din punctul de vedere al severitatii, o leziune medulara poate fi completa, producand pierderea totala a miscarii si a senzatiilor dedesubtul sectiunii, sau incompleta, cand persista anumite sensibilitati si un anumit grad de control motor. In general, leziunile partiale se asociaza cu o recuperare semnificativa, pe cand cele complete au un prognostic rezervat din punct de vedere al recuperarii
Complicatii si Solutii
Pentru o persoana paraplegica, dar mai ales tetraplegica viata nu va mai fi niciodata la fel. Toate actele vietii de zi cu zi devin mult mai complicate decat inainte, unele chiar imposibile. Adaptarea la viata cu handicap este lunga si laborioasa.
Ganditi-va numai ca acesti oameni nu isi pierd numai capacitatea de a se deplasa ca mai inainte, dar, de cele mai multe ori, isi pierd si slujba, sotul sau sotia, prietenii, imaginea de sine. Cea mai frecventa reactie in fata acestor privatiuni este depresia, iar multi pacienti ajung sa se sinucida, mai ales in primii zece ani.
Din punct de vedere medical, complicatiile sunt numeroase:
- La nivel urinar, din cauza proastei functionari a vezicii urinare si a pierderii controlului sfincterian, infectiile si litiaza sunt foarte frecvente. Consumul apei in cantitati generoase si folosirea cu regularitate si in conditii de sterilitate a unor sonde pentru evacuarea urinei scad semnificativ riscul complicatiilor urinare de tip litiazic, dar cresc riscul infectiei urinare.
- Datorita pierderii controlului asupra intestinului, pacientul poate avea fie incontinenta fecala, fie constipatie. Folosirea unei alimentatii bogate in fibre si a unor medicamente cu efect de reglare a tranzitului intestinal poate fi utila.
- Escarele, o alta complicatie, sunt produse datorita imobilizarii. La suprafata de contact intre pat sau scaunul cu rotile si piele se exercita o presiune continua fara ca pacientul sa simta si sa isi poata schimba pozitia. Se produce o alterare a circulatiei locale care duce la necrozarea tegumentului. Schimbarea frecventa a pozitiei (la fiecare 2-3 ore) si folosirea unor saltele speciale (cu aer) pot preveni cu succes aparitia acestei complicatii.
- Tromboza venoasa profunda apare tot ca o consecinta a imobilizarii, datorita incetinirii circulatiei venoase la nivelul membrelor inferioare. Riscul este ca cheagurile de sange formate sa se desprinda, sa se propage si sa se opreasca in plamani, provocand embolia pulmonara. Prevenirea se face prin anticoagulante si folosirea ciorapilor compresivi.
- Problemele respiratorii apar deoarece anumiti muschi care ajuta respiratia (abdominali si intercostali) sunt paralizati in cazul leziunilor la nivelul toracelui si gatului. Scaderea ventilatiei pulmonare si dificultatea de a tusi cresc riscul de aparitie a infectiilor pulmonare. Gimnastica respiratorie, imunizarea contra gripei, uneori tratamentul antibiotic al infectiilor pot fi utile sau chiar necesare.
- Disreflexia autonoma este o complicatie de temut la pacientii cu sectiune deasupra vertebrei T7, data de o vasoconstrictie reflexa provocata de un stimul dureros sau iritant care nu poate fi transmis spre creier si modulat de catre acesta. Se produce o crestere importanta a tensiunii arteriale, care poate determina chiar si un accident vascular. In acest caz se recomanda schimbarea pozitiei si eliminarea factorului iritant care, in general, este o vezica plina sau purtarea de haine prea stranse.
- Alte complicatii aparute la acesti pacienti sunt: spasticitatea, osteoporoza, disfunctiile sexuale, infertilitatea, obezitatea, durerea de suprasolicitare.
Tratament si Reabilitare
In momentul actual nu exista solutii medicale pentru refacerea zonei de maduva lezate, desi exista echipe medicale care studiaza posibilitatea grefarii nervoase, implantul de celule stem, implantul de dispozitive electrostimulante la nivelul maduvei. Exista premise ca astfel de terapii vor fi posibile in urmatorii ani.
O interventie chirurgicala prompta pentru consolidarea fracturii creste rata supravietuirii si scade numarul leziunilor complete. Tratamentul ulterior vizeaza in special prevenirea si tratamentul complicatiilor discutate mai sus.
Din punctul de vedere al recuperarii, scopul, asa cum am amintit, este de a oferi un grad cat mai mare de autonomie prin folosirea la maximum a ceea ce a ramas sanatos si invatarea anumitor strategii compensatorii.
In functie de gradul de paralizie, pacientul poate invata sa-si faca transferurile din pat in fotoliul rulant, din fotoliu pe scaunul de toaleta, poate contribui la realizarea sondajului pentru evacuarea urinii, poate lucra la antrenarea anumitor grupe musculare utile pentru facilitarea anumitor acte mai solicitante (de exemplu tricepsii brahiali necesari in realizarea transferurilor) si pentru conservarea mobilitatii articulare, poate participa la anumite activitati sportive adaptate; i se poate face educatia in ceea ce priveste complicatiile si modalitatile de prevenire, consiliere psihologica pentru adaptarea la handicap, consiliere vocationala pentru reinsertia sociala si profesionala si este necesara adaptarea domiciliului.
In special pentru leziunile joase, o viata cat mai apropiata de normal este posibila odata ce pacientul si-a acceptat situatia si s-a decis sa faca totul in acest sens. Cei care au reusit acest lucru sunt adevarati eroi, care au reusit sa invinga limitele, si merita toata aprecierea si incurajarea.
Pentru integrarea in societate, cresterea accesibilitatii la mijloacele de transport in comun, magazine si institutii este imperativa, precum si modificarea atitudinii populatiei fata de persoanele cu dizabilitati.
http://www.prostemcell.ro/
Razboinicii spartani obisnuiau sa ucida chiar din primele zile de viata copiii nascuti bolnavi sau cu diverse handicapuri. Intre timp, ne place sa credem ca lumea a evoluat si cu totii am invatat ca si persoanele cu dizabilitati fizice sau mentale sunt oameni si trebuie, suntem chiar obligati, parca de legi invizibile, sa le respectam dreptul la viata. Multi dintre noi, oameni normali, ii privim ca pe niste ciudatenii si ne ferim, poate inconstient, de ei. Dar nu trebuie in nici un caz sa-i privim cu mila. Pentru ca admiratia e singurul sentiment demn de ei. Daca vrei sa inveti care este reteta pentru un regim de viata optimist, daca vrei sa stii cum e sa pierzi o batalie dar sa castigi un mare razboi, in fine, daca vrei sa intelegi ce inseamna sa te iei la modul obraznic la tranta cu viata, atunci trebuie sa cauti acolo unde durerea se vindeca greu si unde suferinta inca mai bate incapatanata la portile sufletului.
Cand comunicarea s-a intrerupt
Maduva spinarii este calea de comunicare intre creier, pe de o parte, si muschi, receptori, vase si organe, pe de alta parte. Tot aici au sediul reflexele motorii, sexuale, sfincteriene. Fibrele motorii transmit comenzile creierului catre muschi. Prin fibrele senzitive, creierul va fi informat despre modificarile mediului exterior sau ale relatiei organismului cu acesta, iar prin fibrele vegetative se regleaza activitatea reflexa sfincteriana, sexuala, circulatorie, secretorie. Intreruperea legaturilor intre creier si organism dedesubtul leziunii face imposibile comenzile motorii catre muschi, perceptia senzatiilor de la nivelul pielii, muschilor si articulatiilor, perturbarea activitatii reflexe musculare si sfincteriene urmata de incontinenta sau retentie urinara si fecala, disfunctii sexuale (tulburari de erectie, senzitive si ejaculatorii), tulburari circulatorii si de termoreglare.
Simptomele leziunii maduvei spinarii depind de nivelul si de severitatea acestei leziuni. In ceea ce priveste nivelul, cu cat leziunea este situata mai sus, cu atat pacientul va avea o paralizie mai grava. De exemplu, daca fractura vertebrala compresiva s-a produs la nivelul gatului, vor fi paralizate membrele inferioare, cele superioare, dar si muschii toracelui si ai abdomenului care ajuta respiratia, situatie numita tetraplegie. Daca sectionarea s-a produs mai jos, la nivelul toracelui sau al zonei lombare, paralizate vor fi membrele inferioare (paraplegie).
Din punctul de vedere al severitatii, o leziune medulara poate fi completa, producand pierderea totala a miscarii si a senzatiilor dedesubtul sectiunii, sau incompleta, cand persista anumite sensibilitati si un anumit grad de control motor. In general, leziunile partiale se asociaza cu o recuperare semnificativa, pe cand cele complete au un prognostic rezervat din punct de vedere al recuperarii
Complicatii si Solutii
Pentru o persoana paraplegica, dar mai ales tetraplegica viata nu va mai fi niciodata la fel. Toate actele vietii de zi cu zi devin mult mai complicate decat inainte, unele chiar imposibile. Adaptarea la viata cu handicap este lunga si laborioasa.
Ganditi-va numai ca acesti oameni nu isi pierd numai capacitatea de a se deplasa ca mai inainte, dar, de cele mai multe ori, isi pierd si slujba, sotul sau sotia, prietenii, imaginea de sine. Cea mai frecventa reactie in fata acestor privatiuni este depresia, iar multi pacienti ajung sa se sinucida, mai ales in primii zece ani.
Din punct de vedere medical, complicatiile sunt numeroase:
- La nivel urinar, din cauza proastei functionari a vezicii urinare si a pierderii controlului sfincterian, infectiile si litiaza sunt foarte frecvente. Consumul apei in cantitati generoase si folosirea cu regularitate si in conditii de sterilitate a unor sonde pentru evacuarea urinei scad semnificativ riscul complicatiilor urinare de tip litiazic, dar cresc riscul infectiei urinare.
- Datorita pierderii controlului asupra intestinului, pacientul poate avea fie incontinenta fecala, fie constipatie. Folosirea unei alimentatii bogate in fibre si a unor medicamente cu efect de reglare a tranzitului intestinal poate fi utila.
- Escarele, o alta complicatie, sunt produse datorita imobilizarii. La suprafata de contact intre pat sau scaunul cu rotile si piele se exercita o presiune continua fara ca pacientul sa simta si sa isi poata schimba pozitia. Se produce o alterare a circulatiei locale care duce la necrozarea tegumentului. Schimbarea frecventa a pozitiei (la fiecare 2-3 ore) si folosirea unor saltele speciale (cu aer) pot preveni cu succes aparitia acestei complicatii.
- Tromboza venoasa profunda apare tot ca o consecinta a imobilizarii, datorita incetinirii circulatiei venoase la nivelul membrelor inferioare. Riscul este ca cheagurile de sange formate sa se desprinda, sa se propage si sa se opreasca in plamani, provocand embolia pulmonara. Prevenirea se face prin anticoagulante si folosirea ciorapilor compresivi.
- Problemele respiratorii apar deoarece anumiti muschi care ajuta respiratia (abdominali si intercostali) sunt paralizati in cazul leziunilor la nivelul toracelui si gatului. Scaderea ventilatiei pulmonare si dificultatea de a tusi cresc riscul de aparitie a infectiilor pulmonare. Gimnastica respiratorie, imunizarea contra gripei, uneori tratamentul antibiotic al infectiilor pot fi utile sau chiar necesare.
- Disreflexia autonoma este o complicatie de temut la pacientii cu sectiune deasupra vertebrei T7, data de o vasoconstrictie reflexa provocata de un stimul dureros sau iritant care nu poate fi transmis spre creier si modulat de catre acesta. Se produce o crestere importanta a tensiunii arteriale, care poate determina chiar si un accident vascular. In acest caz se recomanda schimbarea pozitiei si eliminarea factorului iritant care, in general, este o vezica plina sau purtarea de haine prea stranse.
- Alte complicatii aparute la acesti pacienti sunt: spasticitatea, osteoporoza, disfunctiile sexuale, infertilitatea, obezitatea, durerea de suprasolicitare.
Tratament si Reabilitare
In momentul actual nu exista solutii medicale pentru refacerea zonei de maduva lezate, desi exista echipe medicale care studiaza posibilitatea grefarii nervoase, implantul de celule stem, implantul de dispozitive electrostimulante la nivelul maduvei. Exista premise ca astfel de terapii vor fi posibile in urmatorii ani.
O interventie chirurgicala prompta pentru consolidarea fracturii creste rata supravietuirii si scade numarul leziunilor complete. Tratamentul ulterior vizeaza in special prevenirea si tratamentul complicatiilor discutate mai sus.
Din punctul de vedere al recuperarii, scopul, asa cum am amintit, este de a oferi un grad cat mai mare de autonomie prin folosirea la maximum a ceea ce a ramas sanatos si invatarea anumitor strategii compensatorii.
In functie de gradul de paralizie, pacientul poate invata sa-si faca transferurile din pat in fotoliul rulant, din fotoliu pe scaunul de toaleta, poate contribui la realizarea sondajului pentru evacuarea urinii, poate lucra la antrenarea anumitor grupe musculare utile pentru facilitarea anumitor acte mai solicitante (de exemplu tricepsii brahiali necesari in realizarea transferurilor) si pentru conservarea mobilitatii articulare, poate participa la anumite activitati sportive adaptate; i se poate face educatia in ceea ce priveste complicatiile si modalitatile de prevenire, consiliere psihologica pentru adaptarea la handicap, consiliere vocationala pentru reinsertia sociala si profesionala si este necesara adaptarea domiciliului.
In special pentru leziunile joase, o viata cat mai apropiata de normal este posibila odata ce pacientul si-a acceptat situatia si s-a decis sa faca totul in acest sens. Cei care au reusit acest lucru sunt adevarati eroi, care au reusit sa invinga limitele, si merita toata aprecierea si incurajarea.
Pentru integrarea in societate, cresterea accesibilitatii la mijloacele de transport in comun, magazine si institutii este imperativa, precum si modificarea atitudinii populatiei fata de persoanele cu dizabilitati.
http://www.prostemcell.ro/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)