Spe ca voi reusi sa pun filmuletul ( era dintr-o Campanie Antiaccidente facuta de Protv) azi ma uitam pe niste reportaje...si am plans din nou. Intrebarea care imi suna in minte; Ce as face daca as avea picioare?? Mie greu sa raspund...chiar nu stiu..chiar nu imi pot imagina. De 4 ani jumate imi petrc viata ( daca o pot numi asa) numai prin spitale, ma rog de medici..sa ma primesca la recuperare...totii imi zic; Inca nu te ai obisnuit ca vei ramane asa? Acum va intreb pe voi; Voi a-ti putea sa va obisnuiti cu gandul asta?? ...Eu imi doresc altceva de la viata...in primul rand vreau sa fiu independenta ..sa imi feresc organismul de alte complicatii. sa il pastrez cat de cat intr-o stare buna de functionare....asta atata timp cant mai am putere....si suport financiar. Mi sa luat toate drepturile de a fi un om normal...
platesc pentru greseala altuia.....
7 comentarii:
Din pacate viata ne pune la grele incercari... Capul sus si nu inceta sa lupti! Iti doresc tot binele din lume! Am trecut si eu prin multe greutati din cauza unu-i accident si inca traiesc si chiar merg cu motocicleta in continuare. Candva, sper sa vad un reportaj cu primii tai pasi.
Pupila Dilatata
Din pacate fiecare dintre noi plangem dintr-un motiv sau altul
avem picioarele dar ne lipseste altceva
Asa e viata,daca iti da ceva chiar si o clipa de fericire trebuie sa iti ia din alta parte
Azi am pierdut un prieten,gata s-a dus si poate ca daca ar putea schimba ceva si-ar dori sa fie in viata ,nu?Aste este extrema
Trebuie sa apreciem ce avem si sa ne bucuram de prezent pentru ca ce va urma nu stie nimeni
siio m-am intrebat de multe ori.oare cum ar fi...Dar nu stiu sa-mi raspund.
Este foarte greu foarte dureros nu ma pot pune in situatia ta dar nu trebuie sa-ti pierzi speranta ca intr-o zi vei merge din nou.Nu trebuie sa acuzi pe cineva ptr asta dumnezeu a vrut sa te puna la incercare de aceia nu trebuie sa-ti perzi credinta caci el te poate ajuta.Mult succes si insanatosire grabnica.
Am mai spus si ma repet, toate mesajele anonime vor fi respinse, le consider lase si rautacioase, vreti sa postati ceva de bun simt asumati-va responsabilitatea pentru asta...Nu sunt desteapta si nu fac pe desteapta...aici sunt asa cum sunt...si ce daca mi am facut blog..
Eu dupa o vechime de 14 ani(in campul muncii,ca sa zic asa in gluma :)),am uitat de cum ar fi sa poti merge,cred ca ar fi foarte greu, si de depus un efort foarte mare, dar cred ca as putea merge dupa cateva incercari, daca bunul Dumnezeu mi-ar fi dat putere,vlaga in picioare,dar sunt si suntem prea pacatosi sa primim acest dar de la el.Traim intr-o lume extrem de pacatoasa,si cum sunt prezicerile,trebuie sa ajungem toti la judecata de apoi cu pacatele care le facem(indiferent ca suntem bolnavi sau nu),acum cum ii este firea fiecaruia si cat de tare este de inger(ca sa zic asa),dar cred ca pina la judecata de apoi,Dumnezeu va permite oamenilor sa gaseasca leacul ptr. orice boala,asa cum e scris.Oricum,toti avem pacate mai multe sau mai putine,dar traim cu speranta ca vom fi iertati,trebuie sa mergem inainte si sa rezistam cum putem.
Clipul asta ar trebui difuzat in toate statiile de metrou, pe toate panourile publicitare, nu porcariile alea de reclame. Cateodata cand castigi, de fapt pierzi. Alteori, cand pierzi, de fapt castigi. Tu ai castigat o sansa la viata, chiar daca ea nu este asa cum ti-ai dorit-o. Tu ne poti arata ce inseamna cu adevarat sa lupti, nu aceia care plang pe cineva dus dintre noi. Durerea nu e asa mare in sufletul celui care simte lipsa, cat e in sufletul celui care nu poate simti pamantul, sau mai rau, nu poate privi altceva decat tavanul. Medicina a avansat, sanse sunt. Daca te ajuta cu ceva, am sa-ti spun o povestioara. Am in lista de prieteni o prietena (Sasebes Cristina se numeste) care a cazut la varsta de 12 ani de la balconul etajului 8. Vecinele care au iesit afara intr-o doara s-au gandit sa o intoarca pe partea cealalta sa vada daca "mai misca". Chestia asta inteligenta a lor, a lasat-o intr-un scaun cu rotile. Baietii o evita, oamenii se uita urat la ea. Dar ea face recuperare si de fiecare data ne spune ca reuseste sa stea singura in baston, iar prin casa face exercitii de mers cu ajutorul unui cadru. Iar noi ne bucuram pt eforturile ei. Ba chiar iese din cand in cand cu noi in club la cate o aniversare. Tatal ei sau prietenele o pun pe canapea si scaunul il arunca intr-un colt. Asa, uita ca este condamnata. Eu cred ca s-ar bucura enorm sa stea de vorba cu tine, pt ca din cate observ esti o persoana foarte sensibila si buna, si poate iti mai poate recomanda ea tie, sau tu ei, exercitii si diverse. Ea are 21 sau 22 de ani acum. Sper sa nu te fi deranjat mesajul meu. El reprezinta o incurajare, pt ca stiu ca se poate si vad bucuria din ochii Cristinei la fiecare pas pe care il face. Aceasta bucurie as vrea sa o vad si la tine. Multa sanatate!! :
Trimiteți un comentariu