De fapt am intrat in al VI-lea an de la accident. Parca s-a intamplat ieri… Daca privesc inapoi ma bucur ca sunt cum sunt azi, puteam sa fiu mai rau dupa accidentul ischemic… Parca s-a intamplat ieri. Procesul accidentului s-a terminat, a tinut 5 ani ca de suntem in Ro, in justitie esti plimbat ani… ai termene peste termene, amanari peste amanari, expertize peste expertize… unii le cer altii le anuleaza… Si in final… vinovatul primeste 10 luni cu suspendare… iar tu ca parte vatamata, nu iti recuperezi in totalitate nici daunele materiale, ce sa mai zici de cele morale… Te duci la recurs pe partea civila cu dovezi… pentru ca stii ca ai dreptate… ti-l respinge pe motiv nefondat si te mai pune sa platesti si cheltuieli de judecata. Si–l accepta pe cel al vinovatului ca de el nu va plati nimic ca preiau asigurarile… Iar unii care judeca… iti pun un pret, ce cred ei pe sentinta, o dau si definitiva ca sa nu mai poti face nimic aici in tara. Ma intreb cum pot ei hotara cand nu traiesc durerea ta, cand nu ei iti vegheaza somnul, cand nu ei te intorc in pat, cand nu ei te iau in brate si te baga in cada, cand nu ei sunt cei care alearga la medic dupa reteta… ei nu cunosc suferinta mea, a familiei mele, nu cunosc persoanele care isi sacrifica anii din viata pentru mine… cand ei de fapt nu stiu cum a durut fiecare intepatura; fiecare operatie; fiecare transfuzie; fiecare rezultat de analiza; fiecare deceptie; fiecare lovitura; fiecare lacrima… Atunci cand medicul a spus: Nu vei mai merge niciodata!
Pedeapsa cea mai grea o primesti tu ca victima; ca esti tintuit intr-un scaun cu rotile. Si atunci dreptatea unde e? Iti ofera o pensie e 4oo ron pe luna. Poti sa traiesti cu banii astia? Si va spun sincer ca nevoile unei persoane cu dizabilitati sunt multe pe luna, lucruri la care nu poti sa renunti… lucruri de care depinzi. O cauti mai departe la CEDO! Eu astept Dreptate Divina… Numai Dumnezeu stie ce a fost zilnic in inima mea, cate lacrimi am varsat, cata durere am suportat. Poate nu a fost deloc usor, au fost momente in care sufletul meu aproape a renuntat la lupta, dar am trecut peste… am incercat sa ma ridic… sa lupt. Pentru ca totul nu se poate sfarsi aici…
Cea mai mare pedeapsa am primit-o eu pe viata tintuita intr-un scaun cu rotile.
…Luna viitoare am programare la Spital la Baile Felix, sper ca voi putea ajunge… ca totul se reduce la bani.
pentru cei care vor sa ma sustina:
BCR Bucuresti, Agentia Bagdasar,
titular cont Ilas Cristina (sora mea)
Lei: RO38RNCB0075058689710001
EURO: RO11RNCB0075058689710002
SWIFT: RNCB RO BU B40
Cont Paypal: mir_e_lala@yahoo.com
Articolul e preluat de pe sittu meu; www.speranta2007.ro
3 comentarii:
Capul sus puiule, asa cum ai spus singurica, trebuie sa existe o dreptate divina, ramai curajoasa in continuare si cu speranta in viitor, cel putin speranta nu ne-o poate lua nimeni.
astazi am primit cea mai buna lectie de viata din parea ta, te-am descoperit intamplator datorita quillingului, ti-am citit blogul din scoarta in scoarta si n-as vrea sa crezi ca mi-ai inspirat mila ci o mare forta , esti o invingatoare si sunt convinsa ca viata iti va intoarce si partea ei frumoasa, ai incredere in ziua de maine.
Draga mea, din nefericire, nimic din ce as putea eu spune sau face nu-ti va usura situatia...pot doar sa te sustin cu gandul bun si cu rugaciunea...Dumnezeu sa te ocroteasca si sa te intareasca!
Trimiteți un comentariu