Ce inseamna binecuvantarea? Ce rol are ea? La ce ne ajuta si de ce avem nevoie de ea.
Binecuvantarea este de doua feluri: spirituala si materiala. Care va place cel mai mult? Sigur amandoua, dar in primul rand ar trebui sa ne placa cea spirituala.
Hai sa aud parerile voastre..
20 de comentarii:
Hmmm … eu ştiu ce ar trebui să răspund , dar nu garantez pentru sinceritatea mea . Ca să folosesc o imagine plastică : e ca şi cum ai oferi posesorului unei Dacii vechi , piese şi componente de BMW . Superioritatea şi calitatea lor este incomparabil mai bună , însă te întreb : la ce i-ar folosi ? Tot astfel , unuia care nu are o relaţie stabilă cu Dumnezeu , fiindu-i străin şi ostil , la ce îi sunt bune , zic , binecuvântările spirituale ? El , va dori pentru sine , ceea ce îi este accesibil şi util , adică : bogăţie , inteligenţă , noroc , celebritate ignorând cu desăvârşire componenta spirtuală a vieţii . De aceea cred că răspunsul este predictibil şi uşor de închipuit . Depinde , cui adresezi întrebarea …
In general tuturor....
Spui tu : " în general " şi " tuturor " , exprimând astfel generozitate şi o invitaţie către dialog ; însă tocmai pentru că nu te adresezi cuiva anume , rişti să primeşti puţine răspunsuri . Pe mine , viaţa m-a învăţat să fiu mai modest : vorbesc puţinelor persoane pe care le şi ascult . Întotdeauna . Cu toată atenţia . În felul acesta schimbul de idei devine profitabil pentru ambele părţi , căci pot nădăjdui să primesc tot atâta cât dărui . Tot astfel , presupun , este şi cu binecuvântările : primesti - fără contenire - doar în măsura în care le împărtăşeşti cu ceilalţi ...
hm..ar fi trebuit sa zici ce intelegi tu prin binecuvantare...ce ai vrut sa zici prin aceasta binecuvantare(pt ca..poate fi usor interpretabil).
in mod normal ar trebui sa zicem ca cea sufleteasca este importanta..eventual NUMAI ea, insa este importanta si cea materiala.nu trebuie sa ne plafonam gen..nu lucrez, nu fac nimic..eu sunt cu dumnezeu sunt bogat sufleteste..a nu face nimic nu e "malefic"numai dpdv financiar pt fiecare in parte, ci pt toata societatea..toti trebuie sa avem o activitate..cat de mica pt ca suntem un "organism".fiecare celula are rolul ei si e bn sa functioneze fiecare.
in plus..daca dumnezeu ne-a dat si suflet si trup..cred ca ar trebui sa existe un echilibru intre cele 2. depinde de fiecare pers ce cauta..insa nu trebuie ca una s-o anuleze pe cealalta.
Hmm... binecuvantare.... Depinde de fiecare ce simte atunci cand e binecuvantat, dupa parerea mea binecuvantarea e un fel de a ne simti mai impacati cu noi insine atunci cand o primim, e ca si cum ne-am autosugestiuna ca daca am fost binecuvantati totul va fi ok.
Pentru mine ce inseamna o binecuvantare; viata pe care o duc; prieteni pe care ii mai am; ajutorul dat de cei pe care nu ii cunoasc personal;
Tu crezi ca viata nenorocita e o binecuvantare?
Draga anonim(a) poate te-a mirat ce am zis. Da pentru mine, familia mea, persoanele care ma iubesc este o binecuvantare ca am ramas in viata.
O binecuvantare sfanta pentru mine este si ce am recuperat pana acum, timp de un an jumate am stat in pat, dupa accident...cei dragi mie se trezeau din 2 in 2 ore sa ma intoarca in pat. Acum ma intorc..transfer pe scaun singura, ma imbrag progrese fac incet incet si melcul merge mai repede decat mine..Poate multi s-ar ruga sa fie binecuvantati cu aceasta sansa. Cand ajungi intr-o situatie cum sunt eu...te bucuri de fiecare lucru minunat care se intampla in viata ta ....
"Iubiti pe vrajmasii vostri, BINECUVANTATI pe cei ca va blastama, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc."(Matei 5:44)
Ca sa raspund la intrebare, binecuvantarea este, stricto senso, a vorbi de bine, a face bine! Nu intru in amanunte, dar oricum am da-o Dumnezeu este cel ce binecuvinteaza, inclusiv atunci cand oamenii se binecuvinteaza unii pe altii! De la El vine binecuvantarea! Apropo: O persoana, odata binecuvantata, ramane binecuvantata!
P.S Mirelo, poate ai vrut sa spui ca vrei sa ne vezi ce spunem prin scris, bineinteles! ;) Fi binecuvantata! :)
Daca te nasteai cu vrun handicap sau ceva te intelegeam .. veniturile tale pe viitor nu o sa echivaleze cu recuperarii.. presupun k ai o calificare de croitoreasa sau ceva .. nu o lua dur .. adica in fiecare secunda pe mor vro 3-4 persoane prin Africa din cauza foametei .. Ce sa zic .. Motocicleta v-a trebuit !!! .. Mare v-a trebuit !!! .. Probabil aveatzi sh vro 200 la ora .. destinul nu e ferice cu toti fiica mea ! Daca erai un om al Domnului nu ti se intampla asa ceva .. sau poate dimpotriva .. Tatal a vrut sa mori pt. a ajunge in Rai .. dar tu ai tinut mortzish sa traiesti pentru a pacatui pe viitor .. acum indura caci la sfarsit vei fi rasplatita !!! .. sau poate vei strange banii & te vei recupera .. Ce o sa faci dupaia ? te sui iar pe motocicleta & o arzi cu 200/h spre mare k sa pacatuiesti ???? in orice caz .. ai apelat la Gigi Becali ?? .. sa nu apelezi !!! E un Fariseu ! .. Daca intradevar esti smerita, te vei recupera . Ma voi ruga pentru tine fiica mea
anomin..nu esti indreptatit sa-ti dai cu parerea despre cine trebuie sa traiasca sau sa moara
te dai om al lui dumnezeu.stii tu ce vrea dumnezeu?care e voia lui?poate ca dumnezeu a ales-o pe ea sa fie un exemplu pt ceilalti poate nu a fost o pedeapsa ci o incercare pt ea si cei dragi ei.
te ascuzi in spatele lui dumnezeu, te dai drept credincios dar de fapt esti mai pacatos decat multi.poate mai pacatos decat mirela. dumnezeu indeamna oamenii la munca..la cunoastere..la educatie. tu dc nu respecti cuvantului lui dumnezeu si esti un semianalfabet?ai o gramada de greseli gramaticale in comentariul tau.
esti asemenea preotilor:un nemernic care se ascunde in spatele lui dumnezeu si arunca cu pietre in oameni folosindu-se de numele lui dumnezeu. MI-E SILA de astfel de oameni.
pune mana pe-o carte de gramatica..apoi arunca cu noroi ;)
hm..in primul rand..primul anomin(adica eu)nu e acelasi cu cel de-al doilea.
mirela..eu am intrebat ce intelegi tu prin binecuvantare..voiam un fel de definitie, sensul in care percepi tu acest cuvant, astfel incat sa vad la ce te referi.eu nu am de unde sa stiu cum e viata ta sau a altcuiva.pana la urma o definitie a dat-o m.
si da..viata este o binecuvantare..sau poate mai bn zis un lucru dupa care tanjim..un lucru pe care vrem sa-l avem.daca nu ar fi asa..nu ne-ar pasa daca murim sau nu..si ce frica ne e tuturor de moarte. o frica justificata sau nu.pt ca..asa cum spunea socrate,nu ar trebui sa consideram moartea ca fiind cel mai rau lucru pt om.atata timp cat nu stim ce e cu moartea..aceasta ar putea sa fie la fel de bn cel mai mare bine pt om.
si da..viata uneori este nenorocita pt ca asa o facem noi pt ca acceptam sa fim ca cei pe care ii blamam.
ar trebui sa incercam sa fim asa cum trebuie..si nu pt ceilalti, ci pt noi insine :)
Carmen; Cred ca Mirela a cerut sa zicem din punctul nostru ce este binecuvantarea, nu din DEX ca de daca vrea sa afle are netul la dispozitie. Eu cred ca s-a referit la aceste zile grele, cand oamenii in general uita intradevar ce inseamna binecuvantarea in sensul bun al cuvantului.
Cei care au citit Biblia,poate ca isi mai amintesc cum doi frati,numa' ca nu se bateau pentru binecuvantarea parintelui lor,Avraam...profitand de faptul ca batranul era aproape orb,unul dintre ei,l-a convins ca e fratele preferat,si a primit binecuvantarea dorita...Vreau sa spun ca in vremurile alea,se punea mare pret pe binecuvantare,si in consecinta se punea si in practica...acum...lasa de dorit
In aceste zile grele?..oamenii uita mereu..chiar si de sarbatori..cand in loc sa fie mai buni(desi ei asa sustin ca sunt) stau si se calca in picioare in magazine si se injura ca unul a intrat in fata fara sa stea la coada...dar cum sa ne mai gandim la asta..suntem prea ocupati..tre sa stim ce face bianca lui bote si alte vedete in loc sa ne autoeducam si sa educam si generatiile care vin:)
Viata e o binecuvantare. Binecuvantarea este iubire. Iar unde este iubire este viata. Esti binecuvantat atunci cand daruiesti si atunci cand primesti. Atunci cand esti fericit si atunci cand esti trist. Atunci cand esti satul si atunci cand esti flamand.
Viata e o binecuvantare
Văd că s-au cam încins spiritele pe aici … şi mai văd multă răutate şi ignoranţă în cazul unui “ personaj “ care , în mod laş , nici măcar nu îşi asumă o identitate ( fie ea şi virtuală ) . Iar dacă Mirela - căreia pe această cale , îi cer , eu scuze , în numele “ speciei “ din care amândoi facem parte – îmi îngăduie , îţi voi spune următoarele :
…. ţie , ale cărui cuvinte vădesc ostilitate şi ghimpi … ţie al cărui spirit îngust nu va înţelege nicicând necesitatea şi dorul omului de a se desprinde de lut şi neputinţe , chiar şi aşa , inconştient şi naiv , “ arzând-o cu 200 la oră pe şosea “ … ţie , care nu intuieşti că senzaţia şi beatitudinea vitezei , nu sunt altceva decât un surogat pentru zbor … zbor , după care orşicare om cu suflet şi vise tânjeşte . Primejdios ? o da , din păcate , da ! – dar , primejdioase sunt şi mesele copioase , şi ţigările , şi stresul la locul de muncă - împotriva cărora nu te ridici ! - şi care ucid ( mai lent , e drept ! ) dar mult mai sigur , conform statisticilor , decât viteza “ nebunilor “ aceştia îndrăgostiţi de spaţiu … de libertate … de andrenalină … Şi abuzând de timpul şi răbdarea Mirelei , am să îţi spun o poveste , din care , poate , vei trage anumite învăţăminte :
“ … cu ţipăt jalnic , căzu din ceruri , rănit de moarte viteazul şoim . Izbindu-şi pieptul de colţi de cremeni , se zbătea plin de mânie neputincioasă … Întâmplandu-se să fie pe aproape , înmărmurise fricosul şarpe . Târându-şi trupul spre şoim , îi spuse :
- Ce , eşti pe moarte ?
- Da , mor ! răspunse pasărea mândră suflând cu trudă . Dar ştiu ce-i viaţa şi fericirea … văzut-am cerul … Tu niciodată , sărman de tine, nu-l vei atinge !
- Dar ce e cerul ? Un gol , şi-atâta doar ! Nu mă atrage ! Aici mi-e bine … e cald şi jilav !
Şi-n gând îi spuse : Ori zbori spre ceruri , ori te târăşti … sfârşitu-i unul : praf şi ţărână .
Se smulse şoimul … şi cu mânie strigă :
- O dată , măcar odată în cer să lunec !
Şarpele spuse :
- Încearcă de muchia râpii să te apropii , şi-n jos te-aruncă … Te-o ţine poate aripa dârză , să te avânţi iarăşi spre zarea albastră ce ţi-este dragă .
Se smulse şoimul … Bătu din aripi cu ochii în flăcări şi de pe muche îşi dete drumul . Dar ca o piatră căzu viteazul din stâncă-n stânca , frângându-şi aripi …
În văgăună , nătângul şarpe gândea la moartea semeţei păsări …
- Ce-a văzut şoimul în golul ăsta fără de margini ? De ce fiinţe atât de stranii te tulbur încă şi după moarte ? … Ce-o fi acolo ? Să aflu toate – şi eu putea-voi – cercând spre ceruri să zbor odată . .. Inel se strânse şi către soare ţâşni năprasnic , cordea îngustă strălucitoare … Dar , nu zbori când ţi-e scris în ţărână să luneci . Uitând de-aceasta , căzu pe pietre , dar nu se frânse , ci prinse a râde : deci iată taina mândrelor zboruri ! E doar … cădere ! Ciudate păsări ! Pământul acesta necunoscându-l străbat văzduhul … Deşert e cerul .. lumină multă , dar hrană nu e , nici trainic reazăm . De ce mândrie ? Vor din trufie să-şi facă mască oarbelor doruri ? Ciudate păsări ! … Nu m-amăgeşte a lor minciună ! Văzut-am cerul cel plin de taine şi-acum ştiu totul ! Prin el zburat-am şi măsurat-am a lui margini , şi-n prăbuşire nu mi-am frânt trupul – sunt şi mai tare . Iar cei ce nu pot iubi pământul îţi mint lor înşişi . Eu adevărul cunosc . Fiu al ţărânei , trăiesc prin ea .
Semeţul şarpe pe stânca goală .
Aceasta-i povestea .
Şi scontând pe inteligenţa ta , stimate Anonim , pune tu în loc de “ vultur “ şi “ şarpe “ – numele potrivite … Fără nici un respect , Ulm ( din Timişoara )
Din nou despre binecuvântare
Eu zic aşa . Deşi dreptul meu de a mă referi la chestiune este contestabil ( deoarece sunt outsider , adică din afara sistemului ) am să răspund ca binecuvântările sunt manifestări ale graţiei , în care Dumnezeu , potrivit cu propriile sale raţiuni , pune însuşiri şi calităţi divine , în omul-creaţie . Adică : nădejde ; iubire ; întelepciune ; compasiune ; viziune ; răbdare şi alte daruri duhovniceşti , pe care le regăseşti mai bine redate , în paginile Scripturilor .
Referitor la ceea ce spune Sensa , îmi pare , aş face însă o observaţie . Evocă foarte bine necesitatea echilibrului între trup şi suflet . Dar , ceea ce deosebeşte un om de altul şi , poate , face diferenţa între viaţă şi moarte , este ponderea … însemnătatea pe care o atribuim noi laturii divine şi celei umane … Căci este de presupus că , un Dumnezeu care se auto-declară pe Sine , în nenumărate împrejurări , ca fiind un “ Dumnezeu gelos “ , anunţând astfel că nu este dispus să ne împartă cu nimeni - nu va tolera şi îngădui oscilaţiile . Duplicitatea . Stările de tranzit . O spune în clar şi lipsit de echivoc , undeva în evanghelii : ” Cine nu este cu Mine este împotriva Mea , şi cine nu adună cu Mine risipeşte “ . Aşadar , armonizarea părţilor – trup şi suflet – nu pare o chestiune negociabilă şi de aceea nici nu trebuie tratată cu lejeritate .
Şi … mă opresc aici ( poate , abrupt ) . Căci a împinge raţionamentele mai departe , presupune ( mult ) mai mult decât o cunoaştere intelectuală a fenomenului .
Draga Mirela. Binecuvantarea e acel sentiment de multumire fata de Dumnezeu care are in control toate lucrurile de la cele mai mici la cele mai mari.Binecuvantata vreau sa te simti si tu in starea in care esti si vei intelege asta mai tarziu sau Dincolo.Am citit cateva randuri despre tine si ma bucur pentru sufletul ales si gandurile frumoase.Nu esti un inger cu aripile frante.Te rog sa-ti intinzi larg aripile si sa zbori peste tot chiar daca sunt furtuni si ploi, zboara cat mai sus si spune cate un cuvant bun tuturor prietenilor tai.As vrea sa te cunosc si sa soptim impreuna un Multumesc frumos pentru toate Celui care ne vrea binele tuturor.
Trimiteți un comentariu