marți, 25 ianuarie 2011

A mai trecut un an..!

A mai trecut un an. De fapt am intrat in al V-lea an de la accident. Parca s-a intamplat ieri. Numai Dumnezeu stie ce a fost zilnic in inima mea, cate lacrimi am varsat, cata durere am suportat.

Un an mai special (din cauza ca sunt mai idependenta) fata de anii precetenti, poate din cauza pasilor mici cu care inaintez in recuperarea mea. Deoarece am avut parte de cateva experiente care au fost bune si rele si care m-au ajutat sa ma schimb intr-un fel sau altul, m-a facut sa am incredere in mine mai multa decat aveam inainte, sa ma bazez mai mult in Dumnezeu, sa trec peste anumite complexe, peste care nu credeam ca voi trece vreodata. M-a facut sa lupt pentru ceea ce imi doresc chiar daca sunt asa cum sunt... nu ma las ingradita de nimeni. As fi vrut sa am parte de mai multa recuperare, dar din pacate nu mi-am permis. As fi vrut sa recuperez mai mult. Sper ca anul acesta sa am parte de mai multa recuperare, dar din pacate e ceva ce nu tine de mine... e ceva ce tine de partea materiala. Poate nu a fost deloc usor, au fost momente in care sufletul meu aproape a renuntat la lupta, dar am trecut peste... am incercat sa ma ridic... sa lupt. Pentru ca totul nu se poate sfarsi aici...

Chiar daca sunt constienta ca am pierdut o multime de lucruri, vise... pe care nu le mai pot recupera vreodata... oice ajutor, orice gest, ma poate duce mai aproape de visul meu cel mai de pret... acela de a putea merge din nou.

5 comentarii:

Alina Marinescu spunea...

Draga mea,
Dumnezeu e cu tine,cred ca sti asta. Ai incredere! Domnul sa te ajute!

Anonim spunea...

Trebuie sa lupti....sa mergi mai departe. Iar Dzeu sa iti poarte de grija financiar. Te pup

Anonim spunea...

Sper sa ne ierti....!

mirela spunea...

Draga, Anonim..nu cred ca e cazul sa iti ceri iertare...cred ca nu am pentru ce sa va iert..pentru ca nu ati gresi..pentru toate "cele care poarta o inimioara" un pupic si veti fi mereu in inima mea.( Sa imi recuperez parola..sper ca pot si o sa intru)

Alt anonim :)) spunea...

Sa ne ierti pt neputinta de ati lua durerea.

Esti o persoana foarte curajoasa, eu te stimez.
Ma bucur ca ai un blog... l-am gasit din intamplare si mi-a trasarit inima cind am aflat vesti despre tine.

Nu, nu am comunicat vre-odata, insa stiu de existenta ta din primele zile ale acelei nefericite zile si cu toate ca am fost ocupata mai tot timpul... din cand in cand am citit evolutia recuperarii tale cu sufletul la gura.

Iti doresc din toata inima, mult curaj si o refacere cit mai rapida.