sâmbătă, 27 septembrie 2008

Interventia celule stem....





A venit si ziua implantului. Operatia era programata la ora 8:30 dimineata, ora Chinei 23 septembri 2008, emotiile erau puternice si ma straduiam din greu sa le ascund, cu atat mai mult cu cat mi s-a adus la cunostiinta riscurile la care ma supun si credeti-ma erau redactate negru pe alb pe vreo 4 coli A4, de la paralizii cerebrale, nevralgii, edem pulmonar, coma si chiar deces, era destul sa te faca sa te gandesti de doua ori inainte de a-ti da acordul si semnatura. Dar eram acolo, dorinta de a ma repune pe picioare era mai puternica decat previziunile sumbre post operatorii. Singurul regret pe care il aveam si care il constientizam era probabilitatea ca acei ochi verzi ce ma vegheau si pe care ii iubeam atat de mult …..imi doream sa ii revad…..
Am intrat in sala de operatie cu frica dar si cu dorinta de a ma reintoarce …operatia a decurs bine …desi tensiunea imi scadea continu……am revenit. In salon …unde eram asteptata de multe aparate medicale …tensiunea mea scadea continu ajunsese la 8 cu 2 ….simteam cum ma sting …luptam ..dar lupta era prea mare …era peste puterile mele…..simteam cum ma sting usor ….plangeam in acelasi timp …poate pentru ca ma durea cumplit, poate….imi era frica ..pentru ca realizam ca tocmai am facut pasul vietii mele, pasul ce va urma sa aduca schimbari benefice in viata mea dupa 2 ani de chin. Aceasta interventie a constat in implantarea unui numar de 1.000.000 de celule ofalctive si 2 000 000 000 celule embrionale in locul unde aveam leziunea, implant care s-a facut pe cale chirurgicala printr-o incizie de 5-6 cm de-a lungul coloanei. ....Mi-am renenit un timp…am cerut sa vorbesc acasa ..am avut puterea sa spun: M-am trezit! Si apoi am adormit iar…..am vazut –o pe cea cu coasa ….venise dar eu nu eram pregatita …viata mea nu se putea termina aici…erau multe lucruri ramase nerezolvate …Au urmat 3 zile in care am fost semicontienta din cauza calmantelor, aveam dureri mari in jurul gatului, nu imi puteam misca capul aproape deloc, iar pe masura ce anestezia se risipea durerea intepatoare ma trezea din nou la viata, a fost oarecum reeditarea momentelor ce au precedat accidentul din urma cu 2 ani. A trebuit sa trec iar prin tot...nu ma puteam intoarce, nu ma puteam ridica....M-au taiat iar pe spate...iar acelasi dureri....si ce dureri.....Ma doare , ma doare la orice miscare....

Niciun comentariu: