ADAPTAREA LOCUINŢEI

Pentru a facilita o autonomie de deplasare cât mai independentă trebuie să se înceapă cu adaptarea locuinţei încă de la intrare. Astfel, accesul în locuinţă trebuie adaptat indiferent dacă persoana are sau nu o viaţă socială activă.
Accesul se poate realiza atât pe scări, rampe sau lifturi, însă fiecare dintre aceste moduri de acces trebuie să îndeplinească anumite condiţii şi să respecte unele norme de siguranţă specifice în cazul persoanelor cu dizabilităţi.
1. Accesul pe scări
În cazul în care accesul se face pe scări acestea vor fi construite sau, după caz, adaptate după următoarele reguli:
- treptele vor fi construite în aşa fel încât să se evite împiedicarea prin agăţare cu vârful piciorului.
- scările nu vor fi placate cu gresie lucioasă sau alte suprafeţe ce favorizează alunecarea, acestea vor fi placate cu materiale mate sau materiale cu aderenţă mare; se pot folosi şi inserţii de cauciuc pe marginea treptelor tot în scopul prevenirii alunecării.
- finisajul scărilor va fi astfel realizat încât să nu se permită staţionarea apei şi astfel formarea de suprafeţe lucioase.
- lăţimea scărilor va trebui să fie de minim 1,20 m pentru a permite accesul simultan a două persoane în situaţia când persoana cu dizabilităţi necesită un însoţitor care să-i ofere ajutorul la urcarea scărilor
- înălţimea treptei nu trebuie să depăşească 16 cm iar lăţimea va fi de maxim două ori înălţimea, astfel la o înălţime a treptei de 16 cm se recomandă o lăţime de 32 cm. Recomandat însă este ca relaţia să fie de 15 cm înălţimea şi de 30 cm lăţimea . Trebuie respectate aceste raporturi deoarece persoanele cu dizabilităţi întâmpină mari probleme la desprinderea piciorului de pe sol în momentul dorsiflexiei acestuia, facilitându-se în acest fel căderea. Respectarea acestor dimensiuni este utilă nu numai pentru persoanele cu dizabilităţi cât şi în cazul persoanelor de vârsta a III-a ce întâmpină şi ele astfel de dificultăţi, reducându-se în acest mod riscul de împiedicare.
- tot în scopul prevenirii căderii se vor monta „mâini curente” pe perete şi balustrade pe partea liberă a scărilor. Înălţime acestora trebuie să fie de 90 100 cm pentru persoanele adulte care se pot deplasa singure, 60 – 75 cm pentru copii. Pentru ca apucarea barei să fie uşor de realizat aceasta trebuie să se afle la o distanţă de perete de circa 6 cm şi să aibă un diametru de 4 – 5 cm.
- se recomandă ca numărul de trepte să nu fie mai mare de 10 – 15 trepte pentru a se evita solicitarea excesivă a bolnavului şi apariţia oboselii.

La capătul scărilor va trebui să existe o platformă de acces pentru a permite deschiderea în siguranţă a uşii după cum urmează:
- pentru deschiderea uşii în interior platforma trebuie să aibă cel puţin 1,20 x 1,30 m în cazul accesului frontal şi 1,30 x 1,40 m în cazul accesului lateral;
- pentru deschiderea în exterior a uşii 1,40 x 1,70 m în cazul accesului frontal şi 1,30 x 1,40 m în cazul accesului lateral.
Se recomandă în cazul diferenţelor de nivel folosirea a minim trei trepte şi se va evita folosirea treptelor izolate.

1.2 Accesul prin intermediul rampelor este utilizat în special de persoanele care sunt dependente de fotoliul rulant.
1.2.1 Norme de amenajare şi construcţie a rampelor de acces în vederea asigurării protecţiei împotriva accidentării prin cădere, alunecare, împiedicare, etc:
- panta rampei trebuie să fie de maxim 12 % pentru denivelări mai mici de 20 cm şi de maxim 8 % pentru denivelări mai mari de 20 cm;
- lungimea rampei trebuie să fie cât mai mică pentru a se evita apariţia oboselii şi riscul de accident prin imposibilitatea continuării deplasării; în acest sens este recomandat ca rampa să aibă o lungime de maxim 5 m pentru rampe între 8 – 12 % şi de maxim 10 m pentru rampe cu panta de la 5 %;
- lăţimea rampei va fi de minim 90 cm, recomandată fiind o lăţime de 1,20 m;
- ca şi în cazul scărilor şi rampa trebuie prevăzută cu mână curentă de partea zidului şi de balustrade pe partea liberă. Înălţimea acestora trebuie să fie de 60 – 75 cm pentru utilizatorii de fotolii rulante şi 90 – 100 cm pentru adulţii care se deplasează cu ajutorul altor dispozitive ajutătoare de mers;
- în scopul prevenirii alunecării roţii fotoliului rulant sau a bastonului, de partea liberă a balustradei se va monta un rebord cu înălţimea de maxim 10 cm;
- suprafaţa rampei trebuie să aibă o aderenţă cât mai mare pentru a evita alunecarea, ea putând fi acoperită cu un cauciuc ce oferă aderenţă foarte bună între roţile fotoliului rulant şi suprafaţa de rulare;
- la capătul rampei va exista o platformă de acces care va respecta aceleaşi principii ca şi în cazul accesului pe scări (vezi acces pe scări).

1.2.2 Tipuri de rampe
În funcţie de tipul clădirii şi de spaţiul disponibil, rampele pot fi de mai multe feluri: rampe permanente – în cazul clădirilor noi construite sau rampe adaptate – pentru clădirile deja existente. Acestea sunt fabricate în general din structură metalică, rampa fiind permanentă, sau în cazurile în care spaţiul nu permite pot fi şi provizorii. În cazul rampelor provizorii nu se mai poate vorbi de o independenţă reală a persoanelor cu dizabilităţi deoarece acestea vor fi dependente de un însoţitor care va monta rampa de acces .