vineri, 12 februarie 2010

AM ASTEPTAT...!

Azi navingand pe net am dat de o poezie, mi a placut mult asa ca o voi posta aici...


Am asteptat!


Te-am strigat cu disperare, cu-nfrigurare şi plângând-
Am auzit o voce blândă şi iubitoare răspunzând.
Te-am rugat să-mi dai lumină, călăuzire înţeleaptă-
Cu nesfârşită bunătate mi-ai spus atât: " AŞTEAPTĂ! "

S-aştept? Cât să aştept? De ce?... Stăteam înfrânt şi rătăcit...
Oare e mâna Ta prea scurtă? Urechea Ta n-a auzit?
... În genunchi, a câta oară Te-am implorat un semn să-mi dai?...
Vreau un răspuns la rugăciune; spune-mi "Mergi!" sau spune-mi "Stai!"
M-ai învăţat să vin la Tine, să cer, să cred şi voi primi.
Ai promis că eşti cu mine şi mă ajuţi oriunde-aş fi...

Dar mă simţeam pierdut şi singur...
Strigam - Tu răspundeai în şoaptă,
Cu dragoste şi cu răbdare: "Copilul Meu iubit, AŞTEAPTĂ! "

Eram dezamăgit şi totul mi se părea cumplit, nedrept,
Priveam spre cer cu neputinţă... Să mai aştept? De ce s-aştept?
... Atunci ai coborât la mine şi m-ai privit în ochi. Plângeai...
Mi-ai spus: "Doreai un semn? O voce?... Atât e tot ce îţi doreai?
Aş fi putut să clatin munţii, să-ntunec soarele pe cer,
Aş fi putut s-aprind văzduhul, să-i înviez pe cei ce pier!
Dacă ţi-aş arăta întruna ce să alegi să-ţi fie bine,
Tu ai avea răspuns la toate... DAR nu M-ai întâlni pe Mine!
Nu ai putea să-simţi iubirea cu care-i înconjor pe sfinţi,
Nu ai putea primi puterea pe care-o dau celor înfrânţi,
N-ai aştepta tăcut o rază s-alunge norii disperării,
Nu ai simţi odihna sfântă venită-n urma încercării...
N-ai şti să umbli prin credinţă, nu M-ai vedea că-s langă tine,
Inima ta cea zbuciumată nu s-ar mai odihni in Mine.
Nu ai cunoaşte revărsarea iubirii Mele pe deplin,
Când Duhul Sfânt îţi umple viaţa cu pace şi cu har divin.

Dacă durerea ta ar ţine numai o clipă, n-ai lupta,
Nu ai cunoaşte biruinţa ce poţi s-o ai prin jertfa Mea.
S-ar împlini visele tale, dar dorul Meu s-ar spulbera:
N-aş mai putea să fac din tine o perlă în comoara Mea...

Deci, fiul Meu, mergi prin furtună gândind la zilele senine,
Ştiind că cel mai mare dar este să Mă-ntâlneşti pe Mine.
Şi chiar de nu găseşti răspuns, şi viaţa-ţi pare prea nedreaptă,
Să-ţi aminteşti că sunt cu tine, chiar şi atunci când spun:
" AŞTEAPTA! "

Niciun comentariu: