Când un drum cu metroul este o misiune imposibilă

Un om în scaun cu rotile nu poate ajunge singur la peron. Acolo unde există, lifturile, rampele sau celelalte „facilităţi” din subteranul bucureştean sunt nefuncţionale.

Marian vrea să se descurce de unul singur prin jungla marelui oraş. Ar trebui să fie un drept, nu o dorinţă. Însă pentru un om ca el, nevoit să folosească un cărucior cu rotile, o plimbare cu metroul sau cu autobuzul rămâne un vis. Deşi în câteva staţii de metrou există lift şi rampe pentru cei cu dizabilităţi fizice, iar multe autobuze au trapă specială şi loc în maşină pentru ei, o mare parte dintre aceste sisteme nu merg, iar altele nu sunt puse în funcţiune.

Reporterii EVZ l-au însoţit pe Marian Soglu, în vârstă de 34 de ani, cu handicap locomotor, la o plimbare cu metroul. Punctul de plecare a fost staţia Gara de Nord, dotată cu un lift care ar trebui să ajute persoanele cu dizabilităţi să ajungă pe peron pentru a se urca în tren. Liftul se dovedeşte a fi însă un simplu element de decor.

De azi, „Evenimentul zilei” demarează o campanie prin care vrea să atragă atenţia asupra obstacolelor, de multe ori imposibil de depăşit, pe care le întâmpină zilnic persoanele cu dizabilităţi într-o Românie europeană. Sunt poveşti despre nepăsarea autorităţilor.

Lift montat acum cinci ani, stricat tot de atunci

Încercăm să chemăm liftul. O primă probă de răbdare: după zeci de apăsări pe buton, liftul ajunge - într-un final - sus, iar uşile se deschid. În ciuda mirosului puternic de toaletă, intrăm totuşi şi încercăm să coborâm spre peron. După alte cinci minute de apăsat butonul de coborâre, renunţăm. Ne „convinge” şi mirosul din ca bină.

Afară, taximetriştii ne conf irmă ceea ce tocmai aflaserăm: liftul este veşnic blocat. Mai precis, momentele în care funcţionează pot fi considerate evenimente: în cei cinci ani de când este montat a mers de maximum 20 de ori. „L-au repus în funcţiune acum o lună, dar tot se blochează. Mergeţi la mecanicii de la metrou şi che maţi-i”, ne îndeamnă un taximetrist. Ceea ce am şi făcut.

Pentru început, tactica mecanicului e paşnică, se aseamănă cu a noastră: apasă de vreo 10 ori pe butonul liftului. Urmează partea „brutală” - lovituri cu palma şi cu pumnul în butoane. Într-un final, uşile dau semne că se deschid. Ne grăbim să intrăm, pentru că nu au senzori şi te pot prinde în orice clipă între ele. După alte câteva încercări, porneşte. Peronul nu-i însă atât de aproape.

„Unde vă credeţi? În Elveţia?!”

Liftul ne duce până la primul nivel al metroului, însă până pe peron mai sunt vreo patru rânduri de scări greu de „învins”. Căutăm alternative. Marian ar avea la dispoziţie o platformă de coborâre, dar - după cum aflăm - cu butoane la fel de „neascultătoare”. După mai multe încercări, un angajat Metrorex ne asigură că butonul sună undeva, iar un însoţitor va veni şi îl va ajuta pe Marian să co boare. Aştep tăm 15 minute, dar nu vine nimeni.

Într-un final, un alt angajat soseşte cu o nouă informaţie: platforma nu funcţionează. „Ei, ce vreţi? Unde vă credeţi? În Elveţia?! Butoanele au fost stricate de copiii străzii care se joacă la ele”, adaugă angajatul Metrorex. Resemnaţi, ne întoarcem la lift ca să urcăm înapoi în faţa Gării de Nord. E din nou blocat. După o altă rundă de pumni şi palme, începem să urcăm. Ieşim la timp, „păcălind” uşile pe cale să se în chidă.

O rampă, ca să fie

Persoanele cu handicap care vor să ajungă la trenurile din gară - nu şi să urce în ele, pentru că n-au cum -, trebuie să traverseze un trotuar plin de gropi. Dacă reuşesc să treacă de această probă, au la dispoziţie o rampă de beton.

Marian ajunge singur până la ju mătatea trotuarului, unde rămâne blocat într-o groapă. Ajutat de noi, reuşeşte într-un final să ajun gă în dreptul rampei de beton. Bărbatul urcă cu greu până la jumătatea acesteia, după care are din nou ne voie de ajutor. Motivul: „Este prost construită, iar înclinarea este prea mare”, ne explică el. Vorbeşte din postura unui om care luptă des cu asemenea construcţii de mântuială. La urma urmei, nu suntem în Elveţia.

EXPLICAŢIE

„Nici oamenii nu ştiu să umble cu liftul...”

Chiar dacă ar reuşi să coboare la metrou cu liftul montat în staţia Gara de Nord, o persoană cu dizabilităţi fizice ar rămâne blocată în subteran. Motivul: n-ar avea lift care să-l urce la suprafaţă decât la staţiile Nicolae Grigorescu, 1 Decembrie 1918, Nicolae Teclu, Anghel Saligny, Basarab şi 1 Mai. Sistemele sunt montate, însă nu toate funcţionează. Nu prea sunt soluţii pentru Marian şi pentru cei ca el, recunoaşte Iulian Pană, electromecanic în cadrul Metrorex.

EVZ: Când a fost repus în funcţiune liftul?
Iulian Pană: Liftul merge de aproximativ o lună de zile. A fost defect pentru o perioadă mai lungă de timp, pentru că au fost câteva piese defecte, care s-au achiziţionat mai greu. Contractul cu firma care se ocupa cu reviziile a fost reziliat. A trebuit să angajăm o altă firmă, o societate de la noi din metrou, pentru că am înţeles că se plăteau o grămadă de bani pentru reviziile pe care le făceau, iar liftul mai mult stătea decât mergea. Sperăm că de acum încolo va funcţiona mai bine, faţă de cum a mers până acum.

Am văzut că se blochează uşile, iar liftul nu porneşte. De ce?
Se blochează. În interiorul cabinei este un buton de alarmare. În caz că se întâmplă ceva, el poate fi apăsat şi sună la noi în birou.

De ce se blochează?
Copiii străzii sunt de vină, se joacă tot timpul şi-l strică. Nici oamenii nu ştiu să umble cu liftul...
Pe ce magistrale poate circula şi în ce staţii poate ieşi la suprafaţă un om în scaun cu rotile?
Poate circula pe Magistrala 4 (Gara de Nord-1 Mai). Poate coborî la Gara de Nord, unde există lift, însă dacă coboară la Basarab nu poate ieşi la suprafaţă, pentru că nu există lifturi sau rampe. Nu poate traversa de pe un peron pe altul sau de pe o magistrală pe alta, pentru că nu există decât scări de beton şi rulante. La staţia Grigorescu este lift, acolo poate ieşi la suprafaţă. Poate schimba trenul la staţia Basarab, spre Dristor, Obor şi Piaţa Unirii. Totuşi, în staţia în care va coborî, îi va fi foarte greu să urce la suprafaţă.

BLOCAJ GENERAL

Marian nu a circulat niciodată cu metroul sau cu tramvaiul

La cei 34 de ani ai săi, Marian Sogul n-a mers niciodată cu metroul sau cu tramvaiul, deşi e bucureştean get-beget. Este în clasa a V-a, şi nu pentru că nu i-a fost dragă cartea, ci pentru că n-a avut cum să ajungă la şcoală. Dacă nu-ţi poţi folosi picioarele, uşile viitorului ţi se închid în nas, una după alta.

Totul a început de la un vaccin banal, făcut la vârsta de trei luni. A rămas de atunci cu sechele. „Părinţii mei au aflat că nu voi putea merge niciodată din cauză că vaccinul nu mi-a fost făcut cum trebuie. Au încercat să dea în judecată medicul, care i-a ameninţat, la acea vreme, că dacă nu îşi văd de treabă nu-i va mai băga nimeni în seamă când se duc în spital cu mine. Erau alte vremuri, aşa că au renunţat”, povesteşte Marian.

„Când trebuia să încep clasa I, nu erau autobuze cu trapă specială pentru oameni cu dizabilităţi, iar acum, când sunt şoferii, nu le coboară. Ce să fac? Dacă mă duceam, riscam să rămân blocat pe undeva”, explică bărbatul. După ani, acesta învaţă la Şcoala Generală nr. 148 din sectorul 5, dar nu poate ajunge la toate cursurile. N-are cum. „Învăţ acasă, cu o nepoată, mi-am cumpărat manualele pe care le studiez. Mă rog de prieteni să mă ducă la şcoală cu maşina”, arată el.

Şi-a găsit şi un loc de muncă, cu ajutorul internetui, însă nici acolo nu poate ajunge. „La serviciu trebuie să ajungi la timp. Eu nu ştiu dacă ajung la serviciu în fiecare zi, tot din cauza transportului...”.

Marian a fost la primul concert din viaţa lui acum trei ani, la 31 de ani. Joacă totuşi baschet, merge la iarbă verde, când îl poate lua vreo maşină. Merge şi la meciurile de fotbal organizate pe stadionul din localitatea ilfoveană Chiajna, acolo unde lo cuieşte acum, împreună cu tatăl lui.

PIEDICI BIROCRATICE

Lifturi la metrou, la sfârşitul lui 2012

Termenul-limită până la care România trebuie să ia măsuri pentru a permite accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap la metrou este ultima zi a acestui an. Însă toate staţiile vor fi dotate cu lifturi abia peste trei ani, explică reprezentanţii Metrorex. Motivul: licitaţiile pentru desemnarea firmelor care se vor ocupa de montarea sistemelor speciale au fost blocate de mai multe ori, iar proiectul s-a schimbat de la un an la altul.

•Dacă acum doi ani Metrorex voia să monteze platforme mobile, în 2009 conducerea a hotărât să schimbe proiectul: în locul platformelor, s-a decis montarea a 83 de lifturi.


•În luna septembrie a anului trecut s-a organizat şi o licitaţie, anulată însă din cauza faptului că una dintre firmele participante nu prezentase documentele necesare.


•În urmă cu o lună, procedura a fost reluată, iar la această oră ofertele depuse de firme sunt analizate, potrivit directorului general al Metrorex, Gheorghe Udrişte.


•În cazul în care câştigătorul respectivului contract va fi stabilit peste o lună, toate staţiile de metrou ar putea avea lifturi la sfârşitul lui 2012, spune Gheorghe Udrişte. Montarea lifturilor face parte dintr-un proiect mai amplu, care prevede şi înlocuirea unui număr de 79 de scări rulante din totalul celor aproape 100 existente la ora actuală. Finalizarea acestei „operaţiuni” - aflată în derulare în acest moment - va costa Metrorex 84 de milioane de lei.
www.evz.ro/articole/detalii-articol/885279/quotUnde-va-credeti-In-Elvetiaquot--VIDEO



Sursa; http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/885279/Cand-un-drum-cu-metroul-este-o-misiune-imposibila/